Lucrurile nevorbite. De ce avem nevoie de educație menstruală

Oare când vom vorbi despre corp fără rușine? Am crescut în vremuri în care conceptul de educație menstruală era un lucru neobișnuit. Cele mai multe fete din jurul meu nu au avut niciodată o discuție cu mama lor despre felul în care li se transformă corpul, despre menstruație sau educație sexuală. Am crescut în medii în care să vorbești despre corp era considerat mai degrabă superficial decât normal. Sufletul contează, am auzit de sute de ori în jurul meu. Și atunci, ne refugiem în minte și neglijăm trupul, cu toate schimbările și poveștile sale.

Pentru toate acele fete care au crezut că a crește este despre durere

Este unul dintre acele articole care m-au consumat nu prin natura timpului și a cercetării în sine, ci prin frica mea teribilă că nu o să știu cum să dau mai departe gândurile despre acest subiect. Acea teamă că nu o să reușesc să te țin pe pagina asta, să te conving să mă lași să te văd în comentarii. Teama supremă că este doar un alt articol de pe net, complet irelevant. Mi-ar fi de mare ajutor să îți lași gândurile și amintirile în comentarii, poate creăm un soi de energie care ne face să zâmbim privind înapoi. A vorbit cineva cu tine despre pubertate și toate schimbările prin care trece un copil? Cum îți amintești prima menstruație?

Cred că este atât de important să înțelegem felul în care am crescut ca să putem înțelege cine suntem astăzi și cum ne-au afectat toate acele schimbări. Mai mult decât atât, cred că este important să schimbăm noi ceva în jurul nostru, să facem să fie mai bine pentru fetele din jurul nostru. La finalul acestui articol, am o oportunitate pentru tine de a da ceva bun fetelor care simt acel gol în stomac și aceea frică teribilă de a nu ști ce se întâmplă cu corpul lor. Plus un cod de reducere la absorbante reutilizabile.

Fata care se grăbea să crească

Eu am vrut să cresc. Să mă fac mare, să știu tot, să port pantofi cu tocuri și să mă fardez, să mă culc târziu și să nu fac patul a doua zi. Am crezut că dacă voi fi mare, nu voi mai avea acel gol în stomac, acea neliniște a celui care nu știe ce căutăm noi în viața noastră. Așa că eu m-am grăbit să cresc. Am învățat mult ca să știu cât mai multe. Am vrut să știu ce înseamnă să cresc, așa că am vorbit mereu cu mama despre schimbările care aveau loc în corpul meu. Am așteptat cu nerăbdare să îmi vină menstruația pentru că știam că asta mă face, într-un fel, mai mare. Am vrut să iubesc, să fiu înconjurată de lume, să fac oamenii fericiți. M-am grăbit tot timpul fără să mă bucur de prezent. Am trăit mereu spre viitor.

Nu îmi pot aminti exact momentul în care am aflat despre menstruație, dar probabil a fost acasă, într-o discuție cu mama. Am vorbit deschis, mi-a povestit așa cum a știut mai bine despre ce înseamnă, că este un proces sănătos în creșterea mea. Nu l-am privit ca pe o povară, ba chiar eram entuziasmată să bifez acest punct în viața mea de adolescentă. Probabil cam în același timp, au început discuțiile la școală, cu fetele. Multe dintre ele menstruau de ceva vreme și aveam un soi de anxietate că mie nu mi se întâmplă. Aveam aproape 13 ani când s-a întâmplat, eram în vacanța de vară și a fost una dintre cele mai ciudate zile din viața mea. Nu îmi pot imagina cum e să nu știi ce se întâmplă cu corpul tău, să crezi că e ceva în neregulă.

Educație menstruală pentru fete și băieți

Nu îmi amintesc discuții de la școală despre educație menstruală. Poate cele mai clare amintiri sunt acele caravane Always. Cred că prima întâlnire a fost de prin clasa a șaptea, dar îmi amintesc mai bine întâlnirea prin clasa a noua. Îmi amintesc cum în orele de dirigenție veneau niște femei tinere care ne povesteau despre menstruație și despre cum să folosești absorbantele. Îmi mai amintesc că băieții erau scoși din clasă pentru că se vorbea despre treburi femeiești. Și îmi mai amintesc că, deși probabil ni se părea fascinant, niciuna dintre noi nu punea nicio întrebare.

Când am început să scriu articolul ăsta mi-am dat seama că știu atât de puține despre experiențele femeilor din jurul meu. Așa că am deschis o conversație în bula mea de pe instagram. Toate răspunsurile m-au adus mai aproape de povestea asta și energia acelor femei m-a ajutat să public articolul ăsta. Multe dintre aceste femei nu au avut în (pre)adolescență conversații cu mama lor, iar unele nu auziseră niciodată de ciclul menstrual când au avut prima menstruație. Punctul comun a fost, cu siguranță, acele întâlniri cu femeile de la Always, un soi de educație menstruală făcută cu ușile închise, doar pentru fete.

Așa am crescut. Noi crezând că trebuie să ascundem acel lucru rușinos care ni se întâmplă doar nouă. Iar ei, băieții, au crescut crezând că este un lucru scârbos despre care nu trebuie să știe ceva. Băieții ăia erau crescuți de femei care menstruau. Dar cum să vorbești cu fiul tău despre asta când (prea) multe mame nu știau să vorbească cu fiicele lor?

(Și) de asta avem nevoie de educație menstruală. Avem nevoie să înțelegem acest proces biologic și să vorbim despre el cu copiii noștri. Avem nevoie să rupem cercul ăsta de rușine și să normalizăm menstruația.

Toate acele tabuuri care rămân în noi

Am 35 de ani și uneori mă trezesc repetând aceleași tabuuri pe care le blamez. Evit să merg la baie cu un absorbant în mână. Uneori, schimb conversația când se alătură vreun bărbat discuției pe care o am cu alte femei. Am 35 de ani și uneori nici măcar nu rostesc cuvântul menstruație. De fiecare dată însă mă gândesc la faptul că vreau ca fiica mea să trăiască într-o lume în care să vorbească despre corpul ei fără rușine, fără șoapte ascunse, fără prejudecăți.

Ești murdară. Poți spune ceva mai răvășitor unei fete de 12-13 ani care menstruează? Mie nu mi-a spus nimeni asta, dar am simțit-o de mult prea multe ori, în tot felul de contexte. Toate tabuurile, toate vorbele bătrânești care-s răspândite la infinit de același femei care se consideră murdare și nedemne. Pentru că asta li s-a spus. Pentru că mamele lor detestau ce li se întâmpla, pentru că li se spunea că-s murdare. Noi putem să ne vindecăm mamele și bunicile, noi putem să le spunem copiilor noștri că a avea menstruație înseamnă viață, înseamnă sănătate, înseamnă feminitate și darul de a crea.

E normal să ai dureri, așa au toate femeile (și e abia începutul unei vieți cu dureri).
Nu poți face sex pentru că e dezgustător.
Nu poți vorbi despre sângele menstrual pentru că este scârbos.
Nu poți atinge un copil pentru că îl spurci.
Nu poți intra în biserică pentru că ești murdară.
Nu poți face sport.
Nu trebuie să știe cineva că ești la menstruație.

Educație menstruală. Hai să schimbăm felul în care ne raportăm la menstruație.

Mi se pare trist că am început să devin cu adevărat interesată de corpul meu și toate aceste procese naturale abia acum câțiva ani. Eu, o femeie care trăiește în mediul urban, cu studii superioare, cu venituri decente.  Rațional, știu că nu e nimic rușinos în a menstrua, mă surprind repetându-mi același tabuuri pe care le-am asimilat din jurul meu.

Aproape că nu îmi pot imagina cum e să trăiești astăzi într-un mediu toxic în care sărăcia să îți ia și ultima fărâmă de demnitate. Să trăiești într-o familie care nu știe să îți explice de ce se schimbă corpul tău. Să nu îți permiți să cumperi absorbante sau să pui vată peste ele pentru a le extinde perioada de utilizare. Descopăr în jurul meu femei absolut minunate care schimbă cu adevărat ceva, de la felul în care ne raportăm la discuțiile despre corp și sănătate mintală la contribuția socială pe care o aduc. Sunt fete minunate care prin ONG-urile lor aduc normalitate: Adriana de la Sexul vs. Barza, Ioana de la iele-sânziene și Irina de la Pe Stop. Aceste femei și-au strâns în jurul lor alte femei care informează și ajută, care aduc demnitate și curaj, care au creat comunități incredibile.

Putem să ne strângem și noi în jurul lor, să facem ceva. Să susținem aceste cauze înseamnă să schimbăm și noi povestea asta.

Să ne apucăm de treabă
  • Poți susține comunitatea iele-sânziene alegând unul dintre pachetele de membership de pe Patreon. Vei susține, astfel, realizarea de ateliere și evenimente dedicate comunităților cu posibilități reduse. Ai și multe beneficii, dincolo de sentimentul că faci un bine care poate schimba viețile acestor fete.
  • Poți dona produse de igienă menstruală (absorbante, șervețele intime, șervețele uscate, lenjerie intimă nouă, gel dezinfectant, măști de protecție sau prezervative) – găsești pe pagina de instagram Pe Stop locurile unde poți lăsa aceste produse. De asemenea, te poți înscrie ca voluntar pentru a ajuta la cumpărături și cu asamblarea și distribuția pachetelor, sau poți face donații recurente.
  • Poți susține inițiativa Adrianei de a realiza niște pastile informative despre drepturile femeilor și sănătate reproductivă la Radio România Actualități. E o oportunitate deosebită să susținem acest proiect și să devenim educatori naționali. Vă puteți închipui ce ar însemna ca informații despre corp și sexualitate să ajungă la toate acele fetițe care habar nu au ce se întâmplă cu ele? Găsiți aici toate informațiile, eu am o donație recurentă și încerc să povestesc cât mai des despre acest proiect.
Dar din dar se face rai

🍀 Îți dăruiesc un cod de reducere de 15% la produsele de igienă menstruală din magazinul online iele-sânziene.ro. Codul va fi valabil începând cu 20 noiembrie: simonarentea15.

🍀 Cătălina de la Sunny Side Up a scris despre aceste absorbante, dacă aveți nevoie de mai multe informații: Am testat absorbantele textile lavabile – iată ce trebuie să știi dacă vrei să renunți la cele de unică folosință.

Dacă ai citit până aici, îți mulțumesc. Mi-ar plăcea să știu cum a fost prima ta experiență cu menstruația, ce știai despre acest proces în acel moment și mai ales cum te raportezi astăzi la asta. O simți ca pe o povară sau ca pe un dar?

credit foto: Ștefania Verzea

4 Replies to “Lucrurile nevorbite. De ce avem nevoie de educație menstruală

  1. Mama mă avertizase ca o sa am menstruație cândva, dar nu ma așteptam sa vina asa devreme, credeam ca e o chestie a femeilor adulte. Prima dată nu îmi venea a crede ca „azi e ziua”. Au urmat ani in care mi-era rușine sa vorbesc de asta cu prietenele mele, cu alți membrii din familia mea, și chiar și cu mama. Mereu incercam sa ascund absorbantele și tampoanele, nu cumva sa le vada cineva și să creadă ca eu am „așa ceva”.
    Absolut, era o povară, nicidecum un dar, si nu cunosc pe nimeni care sa fi crezut ca menstruația e un dar. Asta era demult și acum nu îmi mai pasă, este ceva natural și toată lumea ar trebui educată despre menstruație.

    1. Sunt total de acord, toată lumea trebuie să știe despre acest proces natural și absolut normal. Îți mulțumesc mult pentru poveste și pentru că ai citit articolul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.