Rima din titlu este întâmplătoare. 🙂 Dincolo de tot ce a adus cu el 2020 pentru mine a fost și anul în care am reînceput să citesc poezie. Poate pentru că poezia are acea magie care răscolește, arde și vindecă în doar câteva cuvinte. Și în vremurile astea nebune în care parcă nu mai putem controla nimic în jurul nostru, am ales să citesc poezie. Să respir în rime. Dar povestea mea cu dragostea de versuri își are rădăcinile în vremurile în care descopeream iubirea.
Fata care scria poezie
Am început să scriu poezie prin clasa a șaptea, ca multe (pre)adolescente care se îndrăgostesc. În liceu am adorat poezia. Citeam, scriam și toată viața mea era un melanj între Nichita, Minulescu, Eminescu și Bacovia. Mai târziu, am început să citesc și Cărtărescu, Geo Dumitrescu și Ana Blandiana. Am adorat să citesc poezie. Nu știu când am pierdut asta. Nu știu de ce nu am mai pus mâna pe o carte de poezie. Poate pentru că poezia răscolește, arde, vindecă.
Păstrez caietele cu versurile pe care le scriam în liceu. Erau simple și triste ca gândurile oricărei adolescente care iubește. Rareori le recitesc pentru că îmi amintesc exact ce simțeam când le-am scris. De cele mai multe ori, le las în cutia cu jurnale. Poate pentru că poezia răscolește, arde, vindecă.
Am reînceput să citesc poezie spre finalul vieții mele de studentă, când am avut șansa să stau printre poeți. M-am îndrăgostit de Marin Mălaicu-Hondrari și Octavian Soviany, de Cărtărescu și Emil Brumaru, am citit și recitit versuri. Apoi m-am aruncat în literatură și am lăsat poezia pentru zilele în care aveam nevoie să răscolesc în mine povești uitate. Nu am mai citit poezie în limba română de ceva vreme. Poate încă nu am găsit cuvintele care să mă prindă din nou în vâltoare.
Fata care citește poezie în metrou
În 2020 am început să citesc poezie în limba engleză. Povestea asta a început cu Rupi Kaur pe care am descoperit-o pe un blog drag. Am citit câteva versuri și m-au cucerit instant. Apoi am început să caut totul despre ea așa cum fac când mă îndrăgostesc. Am descoperit că împărțim același 4 octombrie ca zi de naștere. Am zâmbit ca și cum ar fi fost firesc. Am citit-o în versuri și-n interviuri, am ascultat-o vorbind, o urmăresc pe instagram. Ca de fiecare dată când mă îndrăgostesc de cineva.
De la Rupi Kaur am început să descopăr tot felul de autori contemporani care scriu un soi de poezie pe care acum 20 de ani nu mi-o imaginam. M-am agățat atât de mult timp în șablonul ăsta că poezia înseamnă rimă, regulă, rigoare. Astăzi, pentru mine poezia e ritm și viață, e dragoste și durere, e vulnerabilitate și curaj. Am citit tot felul de poezii, mi-am dat voie să îmi dau seama ce îmi place, ce mă face să tresar, ce mă plictisește, ce mă aprinde.
Vara asta am fost fata care citea poezie în metrou. Apoi fata care citea poezie în pat, înainte de somn. Și fata care citea poezie când era senină. Poate pentru că vremurile astea în care trăim ne aduc mai aproape de sine, de ce iubeam când timpul avea răbdare cu noi.
Fata care adună poezie care vindecă
Uneori, când simt un gol în stomac, mă agăț de puținele cărți de poezie din bibliotecă. Recitesc obsesiv Neruda, ca și cum vine sfârșitul lumii și nu voi mai putea citi vreodată. Deschid întâmplător vreo carte de-a lui Nichita sau de-a Anei Blandiana și mă cufund în versuri repetându-le în șoaptă. Și îmi amintesc de ce nu mai citesc poezie… poezia răscolește, arde, vindecă.
Uneori, când simt că mă sufoc pe stradă sau la metrou, deschid telefonul* și caut poezii. Îmi citesc în gând pentru că respir mai bine între versuri. Respir și citesc și respir în ritm de versuri albe și mă întorc la puștoaica de 15 ani. O văd, o ascult, o înțeleg. Și recitesc versuri pentru ea, să își vindece răni pe care și le-a crestat în rime. Pentru că poezia răscolește, arde, vindecă.
*Mi-am făcut cont pe scribd, am găsit acolo multe cărți faine și noi, atât în limba română, cât și în engleză, precum și audiobook-uri. Dacă folosiți acest link pentru a vă face cont, aveți două luni gratuite. Eu am folosit deja cele două luni și am mai primit încă una după ce Bogdan și-a făcut cont. Nu numai atât, dar am și păstrat aplicația și plătesc lunar 45 de lei. Deși ador cărțile în format fizic, simt că e prima oară când pot citi (sau asculta) cărți pe telefon. Dacă îți faci cont folosind linkul de mai sus, tu vei primi două luni gratuite și eu una. Deal? 🙂
Photo by Annie Spratt on Unsplash