Cum funcționează slow living când ai un job full time

Ne împiedicăm la orice pas de tot felul de trenduri: zero waste, minimalism, veganism, slow living, cruelty free, morning routines & co. Sună bine pe instagram și pe youtube, dar în realitatea de zi cu zi nu e chiar așa roz. Dintre toate cele menționate mai sus, m-am atașat de conceptul de slow living de vreo patru ani. E drept, era mai simplu să urmez o viață fără grabă când eram acasă, cu baby, dar cum funcționează slow living când ai un job full time?

Viața fără grabă când ai un bebeluș

Evident, fiecare înțelege acest concept cu nuanțe, în funcție de propriile experiențe și contexte personale și sociale. Când eram acasă, cu baby, viața asta fără grabă funcționa destul de bine. Aveam tot soiul de rutine care ne dădeau voie să ne trăim frumos și lent.

Diminețile împreună, cu clătite și cafea, băile de soare în curte, răsfoitul de cărți pentru copii, lecturile mele, podcasturile pe care le ascultam, jumătățile de episoade prinse când ea dormea, toate sună minunat și sunt bucăți de slow living.

Doar că viața acasă cu un bebeluș și două animale însemna și o nebunie sisifică între a face curat și a păstra ceva până seara, a găti, a spăla câte două mașini de haine pe zi, a întinde toate chestiile alea minuscule de copil, a scoate câinele afară, a șterge de zece ori câinele dacă afară era noroi, a leveni efectiv de oboseală pe canapea furând cinci minute de somn.

Dar când m-am întors la birou, după aproape doi ani, am încercat să păstrez un echilibru între partea asta minunată de teorie și viața reală. Ne-a luat vreo trei-patru luni să facem o rutină solidă și funcțională, dar a ieșit ceva frumos și util.

Cum încercăm noi să ne trăim fără grabă

Departe de a fi vreo listă de cine-știe-ce-revelații, povestesc mai departe cum încercăm noi, între acasă și birouri, partea asta de slow living.

1. Ne dăm timp să începem ziua în voie.

Ne trezim cu două ore înainte să plecăm de acasă, ne lăsăm să ne trezim în voie, fără să alergăm ca apucații. Ne jucăm, mâncăm, eu îmi beau cafeaua, ascultăm muzică, uneori colorăm sau citim. Cel mai important, însă, încercăm să le facem pe toate super natural, să nu apară momentul ăla de Dumnezeule, cât e ceasul, trebuie să fugim acum.

Indiscutabil, nu ne iese la fel în fiecare dimineață, avem momente în care ne trezim mai târziu decât de obicei sau ne întindem mai mult la joacă sau la masă și ajungem să ieșim pe grabă din casă. Dar încercăm să păstrăm un soi de lentoare care ne dă voie să ne începem ziua mai ușor.

2. Slow working nu înseamnă neproductivitate

Cred că viața asta fără grabă ar trebui să continue și la birou. M-am convins de câțiva ani că multitaskingul este îngrozitor de toxic și am renunțat la el. Încerc să fiu cât mai productivă și să fac câte o activitate pe rând, deși am momente când mă trezesc cu enșpe mii de tab-uri deschise și cu alte enșpe mii de treburi începute. Dar e momentul în care chiar conștientizez haosul și mă adun.

Îmi dau timp dimineața să îmi beau a doua cafea, să mai citesc câteva emailuri personale. Întotdeauna mănânc fără telefon și/sau laptop, îmi iau două-trei minute să beau apă și să respir conștient, socializez cu colegii mei. Evident, vorbesc de viața mea de zi cu zi la birou, nu de nebunia din festival. Acolo am clacat anul ăsta, sunt în proces personal de interiorizare a experienței.

3. Facem din fiecare seară împreună o mică sărbătoare.

Știu că sună cam romanțat, dar dacă ești prins în dorința asta puternică de a trăi conștient, pare destul de logic și natural. Desigur că sunt zile grele în care nu vrei decât să ajungi în pat, dar din momentul în care o luăm pe Iunona de la creșă încercăm să fim acolo doar pentru ea. Indiferent cum ne-au fost zilele, facem un efort conștient să fim prezenți cu adevărat. Uneori, amândoi, alteori pe rând (pentru ca celălalt să zacă un sfert de oră cu telefonul pe piept).

Iar serile astea sunt minunate, dacă ieșim de pe pilot automat. Dansăm (da, ne prostim mult în preajma copilului), citim, colorăm, lipim tot felul de decupaje, facem lego. Uneori, ea simte nevoia să se joace singură și o să lăsăm în pace. Uneori gătim împreună. Alteori, ne răsfățăm și comandăm pizza bună de la Fabio și mâncăm în sufragerie, ca niște rebeli ce suntem. 🙂

4. Somnul este rege și regină.

Credem în puterea somnului bun și consistent, așa că rutina noastră înseamnă joacă, cină, baie și somn. Asta înseamnă că la 20.30 baby deja doarme. Facem asta dintotdeauna (cu câteva mici derapaje) și este cea mai bună soluție pentru noi.  Dincolo de faptul că ea are un somn sănătos și odihnitor, ne dă răgazul să fim noi, chiar dacă asta înseamnă că lenevim pe Netflix, citim câteva pagini sau pur și simplu adormim (ne trezim, totuși, la șase în fiecare dimineață!).

5. Weekendurile-s pentru răsfățuri

Ținem foarte mult la weekendurile în familie, indiferent că plecăm din oraș sau stăm acasă. Diminețile sunt mai mereu leneșe, cu miros de cafea și clătite, cu jumătatea de oră de desene animate, cu joacă și plimbări prin parc. De ceva vreme am renunțat și la clasica curățenie de sâmbătă, ne organizăm mai degrabă pentru heirupuri de câteva minute înainte să o luăm pe baby de la creșă. În fond, o casă cu un copil și două animale nu poate fi vreodată într-o stare ideală. A devenit mult mai important să ne distrăm și să ne bucurăm de timpul împreună.

Pe scurt, dacă vrei să sari direct la concluzie.

Cred tare că slow living nu înseamnă să trăiești mai puțin. Idealul unei vieți fără grabă, cu răgaz să îți auzi gândurile și să te bucuri de ce ți se întâmplă în acel moment, este vechi de când lumea.

Nu are legătură cu tehnologia sau cu timpurile nebune în care trăim. Cred că are legătură, mai degrabă, cu o întoarcere către sine, către conștientizare. Slow living e mai degrabă despre a observa când trecem pe pilot și să dăm un pas în spate.

Sunt, din fire, o persoană agitată și impulsivă și exercițiul ăsta de a trăit intenționat este tare greu. Dar cu timpul am ajuns să exersez atât de mult încât a devenit un pic mai simplu.

Și mai cred că mai simplu să trăiești conștient când ai un copil. El nu știe de mâine. Pentru un copil cel mai bun moment pentru a se bucura este acum, astăzi. Și asta ne învață Iunona în fiecare zi. Astăzi chiar este despre astăzi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.