Păpuşa roşie cu chip de plastic

Sunt amintiri stocate în memoria mea mai degrabă ca senzaţii or imagini decât ca amintiri concrete, orice ar putea însemna asta. Îmi amintesc ceasul de masă, care ticăia zgomotos, un ceas oprit mai apoi la 11:20. Îmi amintesc clasa de la grădiniţă, cu flori desenate şi decupate, lipite-n geam, cărţile colorate, proiecţile de diafilm, serbările de Crăciun, păpuşa primită cadou la una ditre serbări. Îmi amintesc prima zi de şcoală din clasa I, chipul învăţătoarei mele dragi care m-a învăţat să scriu şi să citesc, plânsul unui coleg şi cântecul care ne-a liniştit pe toţi, pui de oameni de nici 7 ani speriaţi de începuturi – Dacă vesel se trăieşte :).

Dar prima mea amintire ever este dintr-o vacanţă petrecută cu ai mei la Băile Felix, dar vizitam Oradea. Sunt foarte mică, am aproape trei ani, stau pe umerii lui tati, văd lumea de sus şi e un sentiment tare fain. Ne oprim în faţa unui magazin cu jucării, închis, dar văd în vitrină o păpuşă roşie, din material textil, cu cap de plastic. Îmi amintesc senzaţia aceea de dorinţă puternică, încep să plâng, dar nu plâns de copil răsfăţat, ci mai degrabă un plâns de deznădejde, de tristeţe. Ai mei îmi explică faptul că magazinul este închis şi ne vom întoarce altădată. Ne-am întors şi mi-au cumpărat păpuşa. M-am jucat mult timp cu ea, şi eu şi surorile mele. Cred că o mai am şi acum prin vreun cufăr, în podul casei.

Cu siguranţă, amintirea aceasta a fost conturată şi de poveştile alor mei, dar îmi amintesc foarte bine senzaţia aceea de tristeţe că nu pot avea păpuşa roşie cu chip de plastic.

[poza de aici. nu seamănă prea mult cu aceea păpuşă, dar e o poză frumoasă]

4 Replies to “Păpuşa roşie cu chip de plastic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.