Dă-mi timp să fiu obsedată de tine, de noi, de mine când sunt în preajma ta.
Dă-mi timp să nu mai vreau să fiu cea mai importantă în viața ta într-o lume în care topurile sunt esențiale. Dă-mi timp să fiu singura.
Dă-mi timp să înțeleg că noi nu am fi fost la fel dacă te-aș fi cunoscut într-altă zi, într-alt anotimp, în altă dimensiune.
Dă-mi timp să îmi vindec rănile, să le fac cicatrici, să le acopăr cu o eșarfă și să le redescopăr.
Dă-mi timp să îmi domesticesc fluturii, să nu îmi mai roadă sufletul când sunt îndrăgostită de tine, de oameni, de cer, de soare, de cărți și muzici, de litere și poduri.
Dă-mi timp să renunț la obsesii, tristeți și haos, la frici, lacrimi și goluri în stomac.
Dă-mi timp să înțeleg cât înseamnă o secundă și cât înseamnă un anotimp.
Dă-mi răbdare să înțeleg că suntem timp, suntem oamenii pe care îi cunoaștem la momentul potrivit, suntem suma și forma experiențelor noastre, a regretelor, a durerilor, a iubirilor obsesive.
Și învață-mă să renunț la disperări și trădări.
Dă-ți timp. Dă-ți timp să înțelegi că noi nu am fi fost la fel dacă ne-am fi cunoscut într-altă zi, într-alt anotimp, în altă dimensiune.