2011. Mergeam în gașcă la o conferință studențească în Leuven. Plecam, pentru prima oară, cu avionul. Aveam niște emoții îngrozitoare care îmi rodeau stomacul.
La aeroport, agitație mare. Aurash merge să întrebe ce facem dacă nu avem decât bagaj de mână. Nu știu ce a înțeles aia, dar i-a zis că nu trebuie să aşteptăm la check in. Am stat ca două mimoze-n fereastră aşteptându-ne prietenele să îşi facă formalitățile.
Ne aşezăm la ditamai coada, la security. Am stat mult, era aglomerație și deja târziu. La capăt ni se zice că nu avem check in-ul şi nu putem trece. Şoc.
A., calmă, îi explică. Angajatul ridică din umeri – nu avem, nu trecem. Ne întoarcem la ghişee, Aurash se rățoiește la ei că ne-au dat informații greşite, că facem reclamație. Eu, vizibil în șoc, îi repetam că nu pot să cred că îmi face asta la primul zbor, cu gândul că nu o să pot face decontul la universitate.
Toată lumea se uita la noi. Au chemat pe cineva să vadă „ce se poate face.” Veneau, sunau, dădeau din cap, iar Aurash le tot zicea că noi TREBUIE să urcăm în avion.
Ni se face, în mod exceptional, check in. Ne bagă în față la security, pe repede-nainte.
Când ajungem la vamă se aude cristalin în difuzoane: Aureliana Popa și Simona Barbu, urgent la poartă. Eu, plină de nervi. Aurash zâmbea – uite, suntem vedete în Băneasa.
Cum autobuzul plecase, ne-au trimis mașină să ne ia de la poartă. Ne pufnea râsul și ne imaginam cum o să vedem avionul decolând chiar în fața noastră.
Toată lumea era în avion, așteptând să decoleze. Și apărem și noi, mimozele. Prietenele noastre răsuflă ușurate. Ne prindem repede centurile și decolăm.
Îmi venea să o strâng pe Aurash de gât când ea îmi zice senină – Ai văzut, Simono, cu toată vânzoleala asta ai uitat și că ți-e frică să zbori!
[astăzi am depășit limita de cuvinte, dar nu am știut să spun pe scurt povestea asta haioasă]