Mai nevinovată, dar nu nevinovată pentru lumea în care kilogramele ne definesc

După ce am citit și am ascultat alte câteva povești care au ars în mine, am acceptat că și eu sunt vinovată pentru societatea în care trăim. Mai nevinovată, dar nu nevinovată că îi accept pe cei care o intoxică.

Sunt vinovată că am gândit și împărțit lumea în kilograme, nu oameni.

Sunt vinovată pentru acea după-amiază în care un om drag a spus aproape scârbit despre o colegă de-a noastră că s-a făcut cât malu’ și că era superbă în urmă cu câțiva ani. Vinovată că am tăcut. Că nu am zis nimic. Că am gândit la fel, deși nu am zis.

Sunt vinovată pentru toate dățile în care am ascultat sau participat la discursurile bărbaților care criticau o femeie pentru carnea de pe corpul ei. Pentru toate femeile care nu văd în cealaltă decât kilograme și centimetri.

Sunt vinovată că deși ador să am grijă de mine și de corpul meu, încă mă gândesc cu speranță la momentul în care mă voi cântări. Și că mă doare când arată ce nu vreau să văd. Și pentru secundele în care mă învinovățesc. Sunt vinovată că deși mă iubesc pentru femeia care devin în fiecare zi, uneori aleg să trăiesc doar în minte să nu văd și să nu simt corpul în care trăiesc.

Sunt vinovată că încă mai gândesc că frumusețea este un corp suplu și un chip impecabil. Sunt vinovată că port războaiele pe care ni le-au inventat alții.

Mai nevinovată, dar nu nevinovată

:

Mai nevinovată, dar nu nevinovată,

În acest univers în care

Înseşi legile firii hotărăsc

Cine trebuie să ucidă pe cine

Şi cel ce ucide mai mult este rege:

Cu ce admiraţie este filmat

Leul placid şi feroce sfîrtecînd căprioara,

Iar eu, închizînd ochii sau televizorul,

Am senzaţia că particip la crimă mai puţin,

Deşi ştiu că-n opaiţul vieţii

Trebuie pus mereu sînge,

Sîngele altuia.

din Animal Planet, Patria mea A4

Să frângem cercuri

Sunt mai nevinovată, dar nu nevinovată pentru că am tânjit mereu să arăt într-un fel pentru a fi plăcută, iubită, acceptată. Vinovată că am crezut cu întreaga ființă că mărimea S mă face un om mai frumos. Sunt mai nevinovată, dar nu nevinovată pentru lumea asta în care ne creștem copiii crezând că slab înseamnă sănătos.

Încerc să fac mai mult, să mă educ, să mă schimb. Dar e greu să schimbi lucruri care au prins rădăcini în zeci sau sute de ani, să schimbi paradigme și răni înscrise în corpurile noastre. Dar poate că din momentul în care am înțeles cât sunt de vinovată, s-a schimbat ceva în mine. S-a rupt un cerc, s-a frânt puntea dintre atunci și acum. Habar nu am de unde să încep vindecarea asta. Mă trezesc judecând oamenii din jurul meu și-apoi mă învinovățesc pentru acele secunde toxice. Și intru iar într-un cerc pe care aș vrea să îl frâng în fiecare zi, dar care mă prinde.

M-am înconjurat de oameni care aleg să vadă dincolo de kilograme. Felul în care arăt acum e un cumul de contexte. Felul în care sunt și gândesc e viața mea. De când sunt mai conștientă de corpul meu, simt că trăiesc altfel. Mă simt recunoscătoare pentru că-s (mai) puternică și (mai) curajoasă. Și exact asta îmi doresc enorm să dau mai departe către copilul meu.

Nu vorbesc niciodată despre greutate și diete în preajma copilului meu. Încerc să nu intru în niciodată în discuții despre cine a slăbit și cine s-a îngrășat. Caut să văd dincolo de carne și piele. În corpul nostru se întâmplă magie și nu am fost învățați să o vedem, să o recunoaștem, să ne iubim. Învăț în fiecare zi să mă accept. Și într-o zi să ajung la iubirea sinceră. Mă caut în oglinzi și mă privesc cu blândețe și drag pentru toată viața pe care am trăit-o în corpul ăsta. E cel mai bun lucru pe care știu să îl fac pentru mine. Și poate că fata mea va crește într-o lume în care nu vom mai judeca oamenii după numărul de kilograme sau de cicatrici.

foto credit: amazing Andrada Pavel