Eram pe autostradă, aveam marea sărată pe piele, nisipul pe tălpi, era soare și timpul avea răbdare. Cumva, am închis ochii două clipe și m-am trezit astăzi la prânz, după o noapte minunată, cu oameni minunați. Ne-am făcut toamnă.
Timp de o lună am fost cel mai fericit om din lume. A fost greu, și obositor, și provocator. Am dormit la minimum, am plâns, am crezut că o să cedez chiar, la un moment dat. Dar chiar și în cele mai grele momente am fost fericită. Mi-am dorit atât de mult să fac parte din nou din magia acestui festival încât când s-a întâmplat nici nu am știut cum să mă bucur mai tare.
Am înnebunit pe toată lumea cu magia. Dar nu e doar un motto. Magie e cel mai bun cuvânt pentru a descrie starea pe care ți-o dă amalgamul acesta de muzică, oameni și energie.
Festivalul m-a făcut om mare. Eu nu am făcut parte dintr-o echipă, ci dintr-o familie. Am stat împreună de dimineață până în noapte, ne-am băut cafeaua împreună, am râs, ne-am îngrijorat, ne-am așezat timizi în săli cu ochii pe telefon să nu apară vreo situație de rezolvat, am stat în culise profitând de muzică, ne-am prins de fiecare dată când era greu și copleșitor. Am mâncat împreună, ne-am dăruit bomboane și ceai, am vorbit ore și ore la telefoane, ne-am îmbrățișat și am împărțit povești, timp și energie.
Mi-ar plăcea ca fiecare poză din festivalul nostru să păstreze în timp magia pe care am simțit-o și trăit-o cu voi peste o lună de momente incredibile.
Cuvintele mele sunt sărace și nu au cum să exprime toată dragostea și recunoașterea pe care o port în suflet. Păcat că nu pot găsi un cuvânt mai puternic decât mulțumesc care să acopere amalgamul meu de sentimente.
Mulțumesc din suflet omului care m-a luat o puștoaică speriată și m-a făcut mare, om fără de care nu aș fi putut descoperi cât de puternică sunt, om pe care îl respect și îl iubesc din tot sufletul pentru toată magia pe care o creează în jurul său.
Mulțumesc celor trei minunății de oameni care m-au primit în familie și m-au făcut să mă simt o norocoasă, care mi-au dat siguranța că orice s-ar întâmpla se poate rezolva.
Mulțumesc doamnei mele dragi fără de care nu aș fi putut lupta cu zâmbetul pe buze și ironie în săgeți.
Mulțumesc omului care mi-a demonstrat încă o dată că viața nu e ce ne imaginăm noi că încercăm să construim, ci acea magie nebună care te apropie de persoana de care sufletul tău are nevoie. Și, datorită lui, am devenit și eu un mic magician.
Îi mulțumesc ei pentru curaj. Și pentru prietenia necondiționată. Și pentru acea după-amiază la Ateneu când aveam nevoie să vorbesc despre cicatrici…
Mulțumesc minunăției de femei care m-a cucerit printr-un zâmbet încă de acum de doi ani și care mi-a dat tot timpul energia aceea minunată (I love you, dear B.).
Mulțumesc omului care a avut răbdarea să mă întrebe ce fac exact când aveam mai mare nevoie. Și care m-a luat în brațe să plâng. Și care m-a făcut să râd apoi spunându-mi că de fapt aveam nevoie de apă, să mă hidratez.
Mulțumesc micului meu freud pentru răbdare și încredere. Și pentru că prin cuvinte și zâmbete vindecă frumos. Și da, e chestie de percepție.
Mulțumesc minunatelor mele fete care au avut răbdare cu mine, care au înțeles ce vreau chiar și atunci când nu știam ce vreau, care au avut grijă de mine să rezist, să mânanc și mai ales să zâmbesc (aproape) tot timpul.
Mulțumesc echipei de la A. datorită căreia am petrecut o vară minunată, de la care am învățat atât de multe. Mă văd în 2011 intrând în birouri, speriată și neștiutoare. Mâine dimineață voi intra acolo un om îmbogățit de experiența colaborării cu niște oameni deosebiți.
Mulțumesc omului care emană optimism și viață prin tot ce zice și face. Și pentru râsul inconfundabil care da energie oamenilor din jurul său.
Mulțumesc omului pe care nu l-am văzut niciodată trist, pentru toate glumele care au destins atmosfera, pentru pinky promise și pentru toate bomboanele împărțite.
Mulțumesc mult fetelor ninja pentru putere și răbdare, pentru toate situațiile rezolvate cu calm, pentru energia lor.
Mulțumesc tuturor magicienilor care au avut grijă de artiști astfel încât ei să ne aducă magia de pe scena Ateneului sau a Sălii Palatului. Pentru energia lor, pentru că adus zâmbete și povești frumoase despre oamenii pe care îi admiram cuminți din sala de concert.
Mulțumesc magicienilor care au făcut partea birocratică a magiei, care s-au ocupat de tot ceea ce nu se vede din sală sau de la tv.
Și un mare mulțumesc pentru aseară, pentru o noapte minunată, cu oameni plini de viață, pentru muzică, pentru energia care o să mă țină multă vreme de aici încolo, pentru frumusețile de suflete alături de care, la șase dimineața, pe Calea Victoriei, am închis lumina peste magie. 2015 trebuie să fie cel puțin la fel de … magic. But, after all, it is the beginning of a beautiful friendship 🙂
Chapeau, dragilor! A fost o onoare să facem magie împreună.