Nu ştiu alţii ce cred, dar pentru mine Magia există a fost cel mai bun motto pe care îl puteau alege organizatorii Festivalului Internaţional George Enescu. Mi-e greu să privesc în urmă şi să văd că nu mai sunt decât patru zile din minunea asta. Dar nu vreau sa mă scriu despre acest lucru, deocamdată…
Am fost la câteva din serile magice, dar am stat acolo cuminte, în întuneric, ca un profan într-o biserică străină, fascinată de credinţa celorlalţi, de felul în care înţeleg muzica mai mult decât magie, de privirea lor critică. Pentru mine, un simplu meloman, tot ce se întâmpla în jurul meu era aproape perfect, oamenii, sunetele, instrumentele lor frumoase, pasiunea pusă în fiecare clapă a pianului, în fiecare mişcare a arcuşului…
Dar aseară, aseară am fost pe tărâmul meu, în lumea mea magică. Yasmin Levy era acolo pe scenă, lângă noi, vocea ei m-a fascinat, versurile melodiilor mi-au atins fiecare particulă de suflet… Aseară, la concertului lui Yasmin, am fost eu până în adâncurile trăirilor mele. A fost toamnă, melancolie şi dragoste, au fost lacrimi şi zâmbete şi linişte. Au fost furtuni şi magie, tăceri şi vise. Înainte de a pleca la concert spuneam pe facebook că sunt unele zile care se nasc triste… ca zilele de toamnă în care vrei să plângi fără să ai un motiv anume, ca un cântec spaniol încărcat de durere. Nu a fost doar o întâmplare că ziua de ieri mi s-a născut tristă şi melancolică, a fost cadrul perfect pentru o seară magică.
Sper să găsesc în curând, fotografii şi vreo înregistrare de la concert… Dar nu voi putea fi niciodată atât de talentată încât să vă transmit senzaţia pe care am avut-o fiind acolo şi ascultând-o pe Yasmin… Mulţumesc, Ioana, pentru că ai fost lângă mine. Eşti dovada că a fost real, nu doar un vis ;).