Sunt toamnă, magie şi litere

Îmi adun gândurile pierdute prin oraşul meu drag. De câteva săptămâni experimentez o lume cu totul diferită, un timp diferit de tot ce am trăit. Măsor timpul în vise şi arii. Caut toamna în fiecare frunză de sub paşii mei.

Uneori îmi închipui că întreg oraşul simte tresăririle sufletului meu, că totul devine povestea mea, sub nori albi şi pufoşi.

E linişte, e toamnă chiar dacă soarele creează încă iluzia verii, cu marea ei sărată. E toamnă şi sufletul mi-e zâmbet, ca sunetul clapelor unui pian.

Sunt toamnă, cu întregul trup, cu fiecare clipă prinsă în eternitate, cu fiecare frunză ruginită. Mişcările trupurilor oamenilor dintr-o orchestră îmi sunt gânduri de ploaie şi zâmbete.

Sunt toamnă, magie şi litere.

Photo by Jakob Owens on Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.