Era primăvară și abia trecusem de prima sesiune. Tânjeam după tot felul de activități care să mă scoată din starea de anxietate în care eram.
Habar nu am ce zi era, dar îmi amintesc că într-o pauză am văzut lipit un afiș la sala 103, acolo unde mergeam de multe ori să îmi xeroxez vreo carte sau vreun suport de curs. Căutăm voluntari pentru Târgul Educației, sau așa ceva scria. Mi s-a părut atât de minunată ideea de a întâlni liceeni interesați de facultatea de istorie încât mi-am zis că e timpul să îmi folosesc înțelepciunea acumulată în jumătatea de an de studenție.
M-am înscris. De unde să știu că momentul acela avea să îmi împartă viața în înainte și după?
Să fiu voluntar la Târgul Educației, în 2006, a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit cu bucuria aceea a noului venit. Am cunoscut acolo oameni care mi-au fost alături mulți ani (și unii au rămas). Am prins curaj să mă implic, să mă împrietenesc mai ușor cu oamenii, să cred mai mult în ce pot face.
La nici un an de la eveniment, eram recrutată în asociația studențească de la istorie. Acolo am cunoscut oameni incredibili, prieteni care îmi sunt și azi alături, acolo m-am îndrăgostit, acolo am învățat, acolo am trăit intens fiecare provocare. Uneori prea intens. Dar am trăit tot timpul.
Era primăvară și începusem să cred că poate e timpul să renunț. Uneori, semnele divine vin ca anunțuri de avizier.
📌 ziua 10 din 15. Înainte #our15daysofwriting
Poți găsi aici detalii despre aceste exercițiu creativ – acceptă provocarea!
credit foto: arhiva personală (2010)