Dacă aș fi știut ce avea să se întâmple, eu aș fi tăcut. Aș fi ales să tac și să merg mai departe, indiferent cât de greu ar fi fost.
Dacă aș fi știut că avea să mă aștepte altă viață, cu alți oameni minunați, alte povești și alte lacrimi, nu aș mai fi ezitat nicio secundă să cred.
Nu aveam de unde să știu, însă. Nu avem de unde să știm cum o să fie când renunțăm la o persoană, la un job, la un vis. La fel cum nu avem de unde să știm cum o să fie dacă ne ținem cu dinții de o persoană, un job, un vis și o scoatem cumva la capăt.
Poate despre asta e viața, să nu știi. Să te arunci în gol și să speri că o să te agăți de ceva, că o să cazi ca o pisică și o să mergi mai departe.
Dacă aș fi știut ce avea să se întâmple, aș fi fost mai blândă cu mine. Nu mi-aș fi reproșat tot, nu mi-aș fi încărcat sufletul și trupul de atâtea energii negative, nu aș fi plâns atât de mult, nu mi-aș mai fi făcut atât de multe gânduri negre.
Și totuși, cine aș fi fost dacă aș fi știut ce avea să se întâmple? Un alt eu.
📌 ziua 11 din 15. Dacă #our15daysofwriting
Poți găsi aici detalii despre aceste exercițiu creativ – acceptă provocarea!