Iadul este amintirea

Noi suntem iadul. Suntem toate acele amintiri pe care nu le putem lasa să moară, suntem toate acele regrete pe care nu le putem ascunde prin cutii de carton.

Aseară stăteam acolo, atât de aproape de scena lor, simţind toate tristeţile oamenilor… neîmplinirea, durerea, regretul, trădarea, singurătatea. Este una dintre piesele pe care nu poţi povesti. Te regăseşti în ea, cu drama ta, cu tristeţile tale, te vezi spectator la propria viaţă, căci toţi suntem personaje pe scena vieţii. Purtăm cu noi aceleaşi fotografii rupte, aceleşi regrete, aceleaşi trenuri pierdute, aceiaşi pereţi căzuţi peste sufletele noastre.

O piesă pe care o recomand cu drag oamenilor care îşi pot deschide sufletul pentru două ore, care pot tremura în tristeţea lor, oamenilor cărora le va lăcrima ochii când ea va pierde trenul. O piesă pe care o recomand oamenilor care car cu ei amintirile şi au puterea de a nu le copleşi existenţa.

Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva, de Jonas Gardell, traducere de Carmen Vioreanu, un spectacol de Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc. Distribuţia: Diana Gheorghian (Agnes), Oana Ştefănescu (Viola), Liana Mărgineanu (Mama), Nicoleta Lefter (Kristina, Denise), Teatrul ODEON. Cronici ale spectacolului: Dan Boicea (Atelier LiterNet), Cristiana Gavrilă (Yorick).

Mulţumesc Ana pentru gândurile care care m-au pus pe gânduri suficient de tare pentru a merge să văd piesa şi mulţumesc Alice pentru că eşti sufletul meu pereche… şi la teatru :).

afiş preluat de pe site-ul Teatrului Odeon.

2 Replies to “Iadul este amintirea

  1. 🙂 ma bucur ca am contribuit si eu la decizia de a vedea piesa.
    chiar se intampla ceva minunat pe scena aia si ceva magic in sufletele unora dintre spectatori

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.