Mă trezesc uneori cu un gol în stomac în timp ce mă uit pe telefon. Atâția oameni care au înțeles viața, care vorbesc cu seninătate despre succes și fericire. Dau scroll și cineva vorbește zeflemitor despre multitudinea de cursuri de vindecare și descoperire, de Zen și sănătate mintală. Comentarii despre filme de duzină și încrâncenări despre politică.
Mai departe, femei care îți spun cu aroganță cum să îți crești copiii, oameni care comentează absolut orice banalitate, alții care judecă totul. Și mulți copii. Poze cu mulți copii care nu pot avea nicio părere despre faptul că fața lor apare pe tot internetul. Nu simt decât o apăsare greoaie de umeri și un mare gol în stomac. Nimic din ce văd nu e despre mine și totuși, simt cum mă sufoc.
Închid internetul.
Las telefonul deoparte și mă întreb de ce mă simt așa? De ce resimt toată energia unor semi-străini în tot corpul?
Adevărul e că nu știu. Din mijlocul haosului, totul pare mai clar. Se lasă liniștea. Cât de puțin contează ce spun unii oameni acolo, pe internet. Ce gol în stomac mi se face când mă gândesc că nimic din ceea ce spun și cred oamenii ăia nu au legătură cu mine.
Și da, e minunat să fii văzut și apreciat. Și totuși, când închizi internetul nu iei pe nimeni în pat cu tine. Nu îți spune nimeni că ești curajoasă sau că ai scris un articol inutil.
Ești tu. Singur cu tine, cu ceea ce crezi tu despre tine, cu ceea ce simți tu despre tine. De ce ne validăm atât de mult prin ce cred alții despre noi?
În vâltoarea internetului, trăiești ca într-un carusel. Uneori e incredibil, alteori e obositor. Dar ce faci când se oprește caruselul? Ce rămâne când ești doar tu cu tine?
Cine ești tu când închizi internetul?
*sursa foto: Unsplash.com