Când timpul se oprește în loc pare că sufletul ți se desprinde și zace într-un spațiu dintre cer și pământ, deasupra corpului.
Mi-a fost întotdeauna frică de banalitatea unei zile care se poate încheia cu un sfârșit. M-am gândit mereu la acei oameni care se trezesc și nu știu că până seara lumea așa cum o știau nu va mai fi.
Am fost mereu conștientă de moarte. Mă gândeam deseori cât de recunoscătoare sunt că trăiesc cea mai bună perioadă din viața mea, în ciuda epuizării și stărilor de anxietate. Părinții mei trăiau și erau bine, familia mea era bine. Chiar și eu, printre toate traumele prin care am trecut în ultimii ani, eram bine.
Clipa obișnuită
Și într-o clipă obișnuită, cum scrie Joan Didion, s-a întâmplat. De nicăieri, fără niciun semn, fără nicio urmă de speranță, fără niciun apel. A murit tata. Știam că o să doară îngrozitor, dar nu știam că o să mă frângă în mii de bucăți. Mi-e înfiorător de dor de el, de glumele lui, de privirea lui blândă.
Am trecut prin toate stările, de la furie la amorțeală, de la disperare la frică. Am simțit tot, în fiecare zi care a trecut de la momentul ăla când timpul s-a oprit în loc.
Avem senzația că vom trăi pentru totdeauna. Credem că moartea li se întâmplă celorlalți. Nu știm să stăm în durerea care vine cu moartea. Nu am știut nici eu să stau în durerea celorlalți. Și prea puțini au știut să stea în durerea mea. Moartea aduce cu ea frici și dureri. Vrei să fugi, să închizi tot, să te prefaci că nu există. Să nu cumva să se ia, să ți se întâmple și ție.
Când timpul se oprește în loc se deschide o prăpastie plină de dor și durere și tristețe. Nimic nu mai are sens. Și totuși, totul are rost.
Uneori încă am sentimentul că e ireal. Că tata e acasă și ne așteaptă să venim în weekend. Că voi redeveni copil cum ajung acasă și o să ne spunem cele mai proaste glume la care vom râde doar noi.
Dar când timpul se oprește în loc se opresc și toate speranțele și visurile. Tot ce nu vom mai trăi împreună.
Când timpul se oprește în loc înțelegi rostul lui niciodată. Și cel al lui întotdeauna.
Mi-e dor. Mi-e înfiorător de dor.
__