Spune mi-e dor de tine


Spune mi-e dor de tine chiar dacă te transformă în cel mai vulnerabil om de pe pământ. Pune mâna pe telefon și scrie mesajul acela. Sună. Caută omul de care ți-e dor. Dorul nespus și nestins scobește tunele în noi, sapă prăpăstii, adâncește întunericul.

Spune te iubesc chiar dacă la capătul celălalt al iubirii tale nu (mai) e nimeni. Iubirea transformă, vindecă, acoperă dureri pe care nici nu știai că le ai. Vorbește despre ce simți pentru că iubirea care nu se spune se transformă în tăceri reci, în amar pe cerul gurii, în umbre care taie-n tine.

Spune îmi pare rău chiar dacă a trecut o viață peste durerile voastre. Cuvintele pot vindeca răni ascunse-n noi, lacrimi neșterse, disperări nespuse la nimeni, Cere-ți iertare chiar dacă acum, după un secol, pare inutil. Iertările alină, închid cercuri, cicatrizează.

Spune sunt aici. Dă spațiu celuilalt să își plângă durerile, frustrările, morțile. Dar spune sunt aici, dacă ai nevoie de mine, dacă ai nevoie să tăcem împreună, să plângem împreună, să ne fim. Și să fii acolo.

Uită ce nu mai poți schimba. Iartă. Acceptă. Fă pace cu tine. Și dă mai departe dorul și iubirea, iertarea și acceptarea. Suntem prea muritori să credem că tot balastul ăsta (mai) poate aduce ceva bun în viețile noastre.

Nu avem tot timpul din lume. Ne place să credem asta. Dar secundele, minutele, zilele, toate se fac rostolog peste noi și ne înghit lent și fără niciun avertisment. Ne trezește uneori din apatia asta vreo boală sau vreo moarte. Doar atunci ne gândim la oamenii cărora nu le-am mai spus de prea mult timp mi-e dor de tine, te iubesc, îmi pare rău, sunt aici.

Uneori e prea târziu.

credit foto: Cristian Verzea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.