The Vow: „We’ll always find a way back to each other…”

 

Life’s all about moments, of impact and how they changes our lives forever. But what if one day you could no longer remember any of them?

Nu aş ştii să vă spun ce am în ultimele zile, dar cred că vreun ţânţar nebun mi-a transmis vreun virus al sensibilităţii. Nu mi se întâmplă foarte des, dar când se întâmplă nu e prea sănătos. Cum spuneam, de câteva zile sunt mega-sensibilă şi totul a culminat cu vizionarea unui film. pentru că, de cele mai multe ori, pachetul acesta de sensibilitate vine cu un film văzut în miez de noapte, în miez de weekend. Ultimul exemplu în acest sens e Amelie. Buun, cum sâmbătă noapte nu prea aveam somn, am decis să văd un film de fete – The Vow (2012). Am plâns de la un cap la altul al filmului, aşa fără sens, am plâns amintiri şi închipuiri. Tema acestui film este drama sufletului meu, oricât de pompos sună. Ideea e a-mi pierde amintirile mă îngrozeşte. Nu e greu de înţeles de ce o poveste (inspirată dintr-o poveste reală!) despre un cuplu care supraviețuiește unui accident de mașină, dar care șterge amintirile ei despre dragostea lor. V-aș spune mai multe despre subiect, dar ar fi păcat să vă stric bucuria de a vedea o frumoasă poveste de dragoste.

Subiectul este inspirat dintr-o poveste reală, însă păstrează destul de puțin din povestea originală. Kim și Krickitt au scris o carte despre povestea vieții lor (The Vow), însă ecranizarea acesteia a creat multe reacții contradictorii. Cuplul, cu puternice credințe creștine, a fost destul de nemulțumit de detalii din film (sex înainte de căsătorie, relații extraconjugale, divorțuri) inexistente în povestea lor [aici găsiți mai multe detalii]. Cu toate acestea, mie mi-a plăcut foarte mult filmul. Poate nu o să devină un clasic al cinematografiei, dar va fi cu siguranță în toate topurile care au Love Story, The Notebook sau A walk to remember. Și sunt convinsă că o să revăd filmul, de data asta cu Bogdan…

Pentru mine filmul a fost o lecție… de răbdare, de dragoste, de minune. Iar actorii ( Rachel McAdams și Channing Tatum) sunt atât de frumoși, există o chimie atât de specială între ei încât ai senzația că totul se întâmplă în fața ta… Am început să observ iar gesturile mărunte ale cuplurilor… felul în care se țin de mână, felul în care se privesc, complicități și zâmbete. Mă emoționează ideea că există felul acela de dragoste, gândul că el mă așteaptă acasă și mă ține în brațe până adorm, că ne suntem unul altuia totul, gândurile acestea mă fac să zâmbesc aiurea pe stradă, de parcă aș avea 16 ani și m-am îndrăgostit din nou. N-oi mai avea 16 ani, dar mă îndrăgostesc în fiecare zi de el…

I vow to help you love life, to always hold you with tenderness and to have the patience that love demands, to speak when words are needed and to share the silence when they are not and to live within the warmth of your heart and always call it home.

I vow to fiercely love you in all your forms, now and forever. I promise to never forget that this is a once in a lifetime love. No matter what challenges that keeps us apart, we’ll always find a way back to each other.

surse foto: 1, 2, 3, 4

2 Replies to “The Vow: „We’ll always find a way back to each other…”

    1. Anaaa, de cand nu am mai auzit de tine :)! Ce ma bucur ca ti-a placut filmul… rar mi se intampla ca un film sa imi lase o senzatie atat de faina… te pup!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.