Mr. Nobody, un film de nepovestit, dar de dat mai departe

De ce povestim filmele? De ce nu le putem dărui aşa, celor dragi, doar ca un titlu şi ca promisiunea că este ceva deosebit? De ce aş povesti Mr. Nobody când nu pot fi doar vorbe? Sunt melodii rupte din suflete, sunt maci, mulţi maci, şi gări, şi alegeri, şi iubiri, atât de multe iubiri. Sunt lacrimi, disperare, tăceri, întrebări, multe întrebări. Şi atât de multe drumuri. Regrete, amintiri, oameni. Şi o chitară.

Aş vrea tare mult să vă povestesc acest film, dar mi-e teamă că nu aş reuşi să vă transmit tot ce m-a făcut să simt acest film. Cred că ăsta e testul meu suprem când vine vorba de filme. Dacă nu îl pot povesti, înseamnă că e un film de lista A pentru mine. Unul dintre acele filme, ca Amelie sau Never let me go, care îţi ajung până în cel mai adânc loc al sufletului tău, care îţi străbate corpul şi mintea, care te fac să te gândeşti la cine eşti, la ce vrei, la cine ai fi putut fi. Unul din acele filme care te lasă cu întrebări, cu răspunsuri, cu tăceri, cu priviri în gol.

Mr. Nobody este un film care sapă în tine un gol pe care nu îl poți acoperi decât cu o sesiune serioasă de introspecție. Cine ești? Cine ai fi putut fi? Ce ai fi făcut dacă ai fi plecat în stânga? Sau în dreapta?

Mr. Nobody este un film pe care nu îl poți povesti căci și-ar pierde din magie, din mister, din sentimentul acela că vrei să pui pauză să poți respira, să te poți aduna. Și nu pui pauză. Mai aștepți un minut, o întrebare, o tăcere. Și nu mai poți pune pauză.

Când veţi avea două ore şi jumătate doar pentru voi, căutaţi filmul. Şi poate vă veţi găsi.

Why am I me and not somebody else?

 

As long as you dont choose, everything remains possible.

poze de pe site-ul Cineagia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.