Interviu cu un pianist – Mihai Ritivoiu despre muzică și comunicare

Pe Mihai Ritivoiu l-am cunoscut în 2011 în timpul Festivalului Internațional George Enescu. Este unul dintre acei oameni pe care în momentul în care îi cunoști îți poți da seama cât de îndrăgostiți sunt de ceea ce fac, în cazul lui Mihai – muzica. Rețineți numele, la talentul și dedicația sa o să ajungă departe :).

Cum este să îți începi cariera de la 5 ani, când ai început lecțiile de pian? 

Deși am început lecțiile de pian la 5 ani, nu putea fi încă vorba despre o carieră, pe atunci. Faptul că ascultam cu placere muzică, în special lucrări pentru pian, i-a determinat pe părinți să mă ducă la o profesoară de pian. La vârsta de 7 ani am cântat pentru prima dată pe scenă, într-o audiție la Sala Dalles, iar la scurt timp am participat la primul meu concurs. Astfel, mi-am dat seama că îmi face plăcere să mă aflu și să cânt pe scenă. Brusc, toată munca și pregătirea dură pe care trebuia să le susțin alături de profesoară căpătau o finalitate și un sens.

Când ai conștientizat cu adevărat faptul ca îți dorești o carieră (dincolo de studii) în muzică? Aveai un backup plan? 

A existat un moment de cumpănă prin clasa a 8-a, când tocmai lipsa unui backup plan m-a făcut să-mi pun întrebări. Începusem să mă simt oarecum blocat pe un drum pe care simțeam că îl aleseseră alții pentru mine.

Mi-am dat seama atunci că nu era prea târziu pentru a face o schimbare radicală, că practic aveam libertatea de a alege aproape orice drum. Pus în fața acestei alegeri, am avut, cu riscul de a folosi un cuvânt mare, o revelație: mi-am dat seama nu numai că îmi doresc să fac muzică, dar că nu pot fără. Pasiunea și dragostea mea pentru muzică sunt de atunci neîntrerupte.

Care este cel mai important premiu prin prisma momentului în care l-ai câștigat? 

Există două astfel de momente care au avut o importanță deosebită în evoluția mea. Primul a fost în anul 2004, în Spania, când, în urma deciziei pe care am menționat-o mai sus, m-am înscris la un concurs internațional. Premiul pe care l-am obținut acolo, precum și aprecierea anumitor membri ai juriului, cu care am putut vorbi după aceea, au reprezentat confirmarea exterioară că drumul ales de mine era cel bun.

Cel de-al doilea moment este desigur prestigiosul Concurs Internațional George Enescu, unde am concurat cu unii dintre cei mai talentați tineri pianiști din întreaga lume. Acesta a fost cu siguranță cel mai important concurs la care am participat până acum, s-a desfășurat în patru etape și am fost onorat să mă aflu printre finaliști și să obțin, pe lângă Premiul al III-lea și ”Premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei Sonate de George Enescu”, precum și Premiul ”Constanța Erbiceanu”.

Este muzica un instrument de comunicare?

Muzica este cu siguranță, ca orice formă de exprimare artistică, o modalitate de comunicare. Acestă comunicare se realizează pe mai multe planuri: putem vorbi despre comunicarea dintre interpret și public, dar și despre comunicarea peste timp cu compozitorii și chiar despre o formă de comunicare subtilă între membrii publicului ce asistă la același fenomen artistic.

Care crezi ca este imaginea celorlați despre pianiști?

S-a creat, într-adevăr, o imagine a pianistului romantic, boem, visător, rupt de realitatea cotidiană. În realitate nu se poate vorbi despre o tipologie a pianiștilor, aceștia fiind oameni cu temperamente și personalități dintre cele mai diverse, însă animați în general de un țel comun, acea de a sluji muzica într-un mod cât mai autentic cu putință.

Unde și când va fi următorul tău concert?

Din câte știu în acest moment, următorul meu recital va avea loc în luna noiembrie 2012 la Paris. Programul va cuprinde lucrări de Debussy, Enescu și Schumann. Voi cânta pentru prima dată în acest oraș fascinant prin arhitectură, istorie și cultură și mă bucur de această ocazie de a revizita capitala franceză.

**
Biografie

Mihai Ritivoiu este unul dintre cei mai apreciați tineri pianiști români. Absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, a obținut numeroase premii și distincții. Mihai Ritivoiu este câştigător a numeroase concursuri naţionale şi internaţionale. Printre acestea menționăm Concours Musical de France de la Paris (2002), Concursul Internaţional Jeunesses Musicales de la Bucureşti (2006) sau Concursul Naţional de Pian din cadrul Zilelor Lipatti, organizate de Radio România Muzical (2010).

Mihai Ritivoiu la Festivalul Internațional George Enescu

O importantă reuşită în cariera pianistului Mihai Ritivoiu este cea din ediţia 2011 a Concursului Internaţional George Enescu. A fost distins cu Premiul al III-lea, Premiul pentru cea mai bună interpretare a unei sonate de George Enescu şi Premiul Constanţa Erbiceanu oferit de Fundaţia Culturală Erbiceanu. Acest succes a fost urmat de câştigarea celei de-a X-a ediţii a Marilor Premii Prometheus la secţiunea Opera Prima, pentru debut în domeniul artistic.

Mihai Ritivoiu a concertat în București și alte numeroase orașe din țară, dar și la Lausanne, Hanovra, Salzburg și Montepulciano. A realizat înregistrări pentru Societatea Română de Radiodifuziune și pentru Uniunea Europeană de Radio. Din luna septembrie a acestui an, Mihai Ritivoiu va beneficia de o bursă pentru studii de master la Guildhall School of Music and Drama din Londra.

6 Replies to “Interviu cu un pianist – Mihai Ritivoiu despre muzică și comunicare

  1. Cred ca cel mai mare regret al meu este ca nu cant la pian. Ca nu pot sa imi ofer singura, in orice moment, linistea pe care mi-o induce sunetul de clape. Cand eram micuta ai mei m-au dus la Liceul de Arta din oras si-acolo am inceput sa invat muzica cu o profesoara care m-a traumatizat cu izbucniri isterice, ba chiar violente ( aka imi trantea capacul de la pianina peste maini daca cand i se parea ei ca gresesc) …asa ca am renuntat si mi-am promis ca prima piesa de mobilier pe care o voi achizitiona atunci cand voi avea casa mea va fi un pian…si-atunci am sa invat din nou sa ma rasfat 🙂

    1. Cred ca toate fetitele viseaza sa cante la pian, nu? 🙂 Din pacate, exista astfel de profi mai violenti 😛 Cine stie ce talent erai? 🙂 Mi-a fost dor sa comentezi ;).

      1. eu cred ca toate fetitele viseaza sa devina balerine :)) si nu ma pote convinge nimeni altceva 😛 si da, conteaza enorm profesorul de care ai parte, indiferent de activitate… el te poate ajuta sa infloresti o pasiune sau sa o omori 🙂 eu am avut ghinion…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.