Grămezi de dor

Cu dor în vene, te-am căutat în fiecare bărbat din viața mea din clipa în care am înțeles că te-am pierdut înainte să te am.

Aveam câțiva ani când ai mei îmi povesteau că ai existat odată, ca în timpurile din povești. Și de atunci s-a declanșat în mine nebunia căutării tale în nori, în cer, în oameni.

Din clasa I până ieri am căutat oamenii care să umple golul ăsta plasat strategic între inimă și suflet, deasupra stomacului. Și sapă acolo canale de tristeți care adâncesc mereu durerile mele. Grămezi de dor îmi stau pe inimă și mi-e teamă că nu va veni nimeni, niciodată, să îmi vindece durerile astea.

Iar în seara asta, când te-am mai pierdut încă o dată am înțeles în sfârșit că nu are sens să te mai caut în toți bărbații despre care cred că sunt demni să îți joace rolul.

Te-am pierdut de atunci, din primăvara aceea târzie când nu exista nici măcar visul vieții mele pe pământ. Ești mort și orice aș face grămăzile astea de dor vor roade în mine în fiecare zi un pic mai mult.

Și nu am decât 27 ani…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.