Gigi Căciuleanu și Magia

 

Oamenii nu sunt insule. Oamenii se întâlnesc în puncte comune, pe treceri de pietoni, printre vorbe şi vise, în autobuz, în piaţă, în lume. Asta ne face aşa deosebiţi, nebunia care ne caracterizează, frumuseţea şi simplitatea, tăcerea şi visarea. Magia. Descopăr Festivalul George Enescu şi mă încântă povestea din jurul său. Descopăr oameni, artişti de care sufletul meu uneori ignorant, nu auzise.

Gigi Căciuleanu e un artist fantastic. Sper să am onoarea să îl văd pe o scenă în al cărei colţ să nu scrie youtube. Şi mai sper ca oamenii ăştia frumoşi de care noi nu ştim să îi regăsim tot mai des în drumurile noastre prin viaţa. Pentru că avem nevoie de magie.

O să vă las, mai jos, câteva pasaje dintr-un interviu superb al Cristinei Bazavan cu artistul Gigi Căciuleanu.

Foarte multă vreme, când eram mic, am refuzat categoric să dorm noaptea cu bluza de la pijama pentru că eram ferm convins că trebuiau să îmi crească aripile, iar pijamaua le va împiedica să o facă. Azi acum mă feresc să port pijama.

Totul vine de la bunica. Era rusoaică, știa 9 limbi și multă muzică. Nu mai avea instrumente, dar cânta pe masă, exersa la un pian imaginar deși știa că avea 80 de ani și nu avea să mai cânte la un pian adevărat vreodată. Pentru ea îngerii erau la fel de reali precum era persoana de alături. Tot mureau oameni în jur, iar mie mi se spunea că deveneau îngeri și eu mă așteptam să-mi crească aripile. Adică așteptam foarte clar să-mi iau zborul, nu neapărat să-mi crească aripile – două bucăți de carne cu piele, era ceva care trebuia să crească organic, normal. Mă și miram că nu are aripi toată lumea.

Când am fost la olimpiada de matematică m-am încurcat într-un lucru banal. Pur și simplu, în loc de raport direct proporțional, am scris raport invers proporțional. Făcusem foarte bine partea de geometrie și la ce era mai ușor am dat-o în bară. Dar m-am bucurat pentru că asta mi-a arătat că nu sunt arid, e frumos să greșești. Nu suntem năs­cuți ca să fim perfecți, dar suntem născuți – toți oamenii, nu doar artiștii – să fim geniali. Imperfecțiunea ne ajută să ne recuperăm și să ne echilibrăm.

p.s. La Festivalul George Enescu:

Duminică, 4 septembrie, 19:00
Teatrul Naţional “I.L.Caragiale”
Seria “Spectacole de operă şi balet”
EL BANCH / EL BALLET NACIONAL CHILENO
Program:
NOCHE BACH (Consiertos / Cantico)
Creaţie coregrafică în două părţi de Gigi Căciuleanu
Muzică: Johann Sebastian Bach
Coregrafie: Gigi Căciuleanu
Scenografie şi lumini: Dan Mastacan
Costume: Leonel Navarete / Conciertos
Monica Ruiz / Cantico
Spectacol oferit de “Întâlnirile JTI”

3 Replies to “Gigi Căciuleanu și Magia

  1. frumos …
    inclin sa cred ca oamenii pot fi ceea ce isi doresc, pot fi chiar si „insule” …
    artistul, in general, sufera mai mult decat un om obisnuit; e un navigator, de cele mai multe ori singuratic, in labirintul atemporal, al unor perceptii inflamate de dorinta, expansiune, detaliu, cunoastere …; nascut intr-o societate care nu-i recunoaste normalitatea va purta stigmatul unicitatii sale pana la extragerea sa corporala in raiul-iadul ultimelor sale zile …; dar nu-i pasa, el merge inainte!

    1. Pana la urma, cand spunem de cineva ca este un artist, chiar ne gandim la ceva cu adevarat deosebit 🙂 Bine ai venit printre literele mele, Cristian.

  2. da, artistii sunt deosebiti fiindca exceleaza intr-un anumit domeniu oferind lumii, prin creatiile lor, acces la anumite stari-realitati mult peste capacitatea generatiilor ce acopera segmentul de timp respectiv.
    ar mai fi de povestit, dar ma opresc aici! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.