De ce mi-a fost greu să scriu din nou pe blog

Mi-a fost tare să greu să scriu din nou pe blog. Nu pentru că nu aș fi avut idei. Nu pentru că nu aș fi avut timp. Mi-a fost atât de greu pentru că în mintea mea deja eram înfrântă.

Din nou în online

Mintea ne poate fi cel mai mare dușman, dacă o lăsăm. Scenariile din capul nostru pot primi oricând un Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat. Autosabotarea are legătură, de fapt, cu un mecanism de protecție față de dezamăgirile pe care le putem avea, mai ales atunci când ți-e tare frică să te (re)apuci de ceva important pentru tine.

Mi-a luat prea mult timp să dau drumul în lume acestui blog. Și a fost a doua oară, de fapt. După ce am adunat în mine atât de multe povești despre experiența mea cu Iunona, m-am întors să scriu pe blog, în 2018, după un an de pauză. Un an în care mi-am scris în minte poveștile, un an în care am scris în jurnal, un an în care am citit mult. Și totuși, mi-a luat un an să renunț la frici și să fac ce îmi place – să dau povestea mai departe.

În 2019, chiar înainte de a mă întoarce la birou după cei doi ani cu baby, m-am hotărât că este timpul să renunț la pseudonimul ăsta, simoneciel, și să mă mut pe domeniu. Doar că asta a însemnat că m-am pus pe pauză. Că m-am concentrat pe partea tehnică a mutării. Alte scuze, alte sabotări, alte frici.

Are sens ce fac eu aici?

Mă înspăimântă faptul că voi scrie lucruri redundante și că s-a scris tot ce se putea scrie pe toate gardurile. Că nu o să-mi citească nimeni articole. Că nu am nicio expertiză. Că părerile mele sunt irelevante și anoste. Și poate că sunt, dar nu despre asta ar trebui să fie acest blog.

Am mai trecut prin toată lupta asta interioară când m-am reapucat de scris. La fel cum m-am tot întrebat de ce și pentru cine scriu. Cu toate astea, mi-a luat ceva vreme să încetez să mă mai sabotez.

Are sens. Dacă o singură persoană va pleca zâmbind din acest spațiu virtual are sens să scriu. Mereu are sens să scriu.

Panică și fugi. Panică și fugi.

Exact ca zebrele din Garda Felină (nu mai citez din Kissinger, deh) m-am panicat și am fugit. Repede. Mult timp. Am amânat. Am șters. Am rescris. M-am ascuns după lucruri tehnice și am pierdut ore întregi încercând să găsesc tot felul de variante de interfețe sau modele de blog.

Am făcut exceluri cu planuri editoriale, am deschis zeci de drafturi în care am scris sferturi și jumătăți de articole. Le-am abandonat mai apoi declarându-le irelevante.

Mi-am făcut strategii, gânduri, idei. Am răsfoit și analizat alte zeci de bloguri, căutând să găsesc acel ceva pe care nu îl are nimeni. M-am panicat din nou, eu nu am experiențele lor, nu am poveștile lor.

Exact.

Eu am poveștile mele. Am singurele povești din lume pe care nu le pot spune decât eu. Poveștile noastre.

Show up. Scriu.

Iată-mă aici, în cea mai banală zi, fără niciun plan editorial, fără strategii și fără articificii. Sunt online. Am început. Nu s-a schimbat mare lucru, am aceleași frici. Nu o să mă citească nimeni, nu o să îmi comenteze nimeni, nu să dea nimeni poveștile mele mai departe, nu o să fac niciun centimetru de bine, nu o să schimb niciun milimetru din lumea cuiva.

Nu am scris niciodată doar pentru mine și am spus asta de mai multe ori. Dar de asta scriu pentru o singură persoană, singura care va ajunge aici când va avea nevoie de un gând bun, de cineva care a trecut prin ceva asemănător. Acel cineva care va avea nevoie de cuvintele mele banale. Cineva care nu va ajunge întâmplător aici.

Am strâns în mine mai multe povești decât pot duce. Le-am ținut destul printre gânduri, înghesuite-n colțuri de suflet sau rătăcite prin pagini de jurnale sau drafturi de emailuri.

Am strâns în mine mai multe emoții decât pot duce. Le-am îndesat destul înăuntrul meu, e timpul lor să zboare și să atingă alți oameni.

Și astăzi, într-o zi oarecare, pornesc la drum cu gândul că voi aduna în jurul poveștilor mele exact oamenii potriviți să îmi citească emoțiile. Și vom crește împreună.

6 Replies to “De ce mi-a fost greu să scriu din nou pe blog

    1. Ah, ce drăguță ești! O să fac zilele astea un newsletter și îți dau semn. Mulțumesc tare mult! ❤️

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.