Alexandra Gheorghiade. Despre visul de a fi doctor (chiar și) în linia întâi

alexandra gheorghiade interviu simonarentea.ro

Alexandra Gheorghiade va fi un om de linia întâi. Într-o lume care trăiește de mai bine de un an în pandemie, ea se pregătește să fie medic, să vindece și să aline.

Are 21 de ani și este studentă în anul III la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, la Facultatea de Medicină Generală. Am cunoscut-o acum cinci ani când era o puștoaică zâmbitoare voluntară la un festival de teatru unde lucram. M-a fascinat energia pe care o emana în jurul ei și dorința de a ajuta.

Drumul de la Dr. G. la Dr. Gheorghiade

Alexandra Gheorghiade va fi primul medic din familia ei și e un gând care o motivează și o inspiră. A avut tot timpul susținerea părinților ei și i-a plăcut să se joace de-a medicul de mică. Chiar dacă știe că sună a clișeu, Alexandra mărturisește că a știut dintotdeauna că vrea să fie doctor. Și nu i-a fost niciodată teamă de injecții sau de sânge. Ba mai mult, curiozitatea ei pentru medicină a început pe la 7 ani când se uita la un serial numit Dr. G: Medical Examiner, captivată de faptul că în spatele fiecărei tragedii este un întreg proces care are loc în corpul nostru.

Eram complet fascinată de acele cazuri, chiar dacă unii le considerau destul de „grafice” și de dure pentru vârsta mea. Când încercam să comentez cu colegii mei de la școală, primeam reacții precum „Ew, cum poți să te uiți la așa ceva?”. Dar tot atunci mi-am dat seama că e ceva special și că sunt curioasă de cum aș putea să îmi dezvolt această pasiune. Well, here I am now. 🙂

De la Gheoghe Lazăr la Carol Davila

Alexandra Gheorghiade a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, locul care i-a amplificat pasiunea pentru medicină, i-a oferit prietenii de lungă durată și a introdus-o în fascinanta lume a activităților extrașcolare.

A fost prinsă mereu între două pasiuni mari – știința și literatura.

Pe cât de atrasă eram de chimie și de biologie, pe atât de atrasă eram și de limba română și limba engleză. Perioada liceului a fost un moment decisiv pentru mine în alegerea domeniului cu care voiam să continui în viață.
Pe de-o parte învățam intens pentru materiile științifice care aveau să îmi folosească la medicină, iar pe de altă parte mergeam la concursuri de creație literară, redactam articole pentru revista școlii, citeam cât de mult puteam în timpul meu liber.
Aș vrea să ajung la un punct în care o să pot să le îmbin armonios pe ambele, să am timp de ele în mod egal. Mi s-ar frânge o bună parte din suflet dacă aș pierde-o pe oricare din ele.
Studenție în pandemie

Începutul pandemiei a găsit-o pe Alexandra Gheorghiade într-un an preclinic (a doua jumătate a anului II) în care nu avea contact direct cu spitalul. Cei mai afectați la acel moment au fost studenții care făceau orele exclusiv în spitale. Pentru ea și colegii ei lucrurile fie s-au mutat în online (cursuri, practică), fie s-au anulat (activități de voluntariat, congrese, conferințe), ceea ce s-a simțit destul de nefiresc pentru o facultate cu un asemenea profil.

Cu toate astea, a fost prima universitate care și-a suspendat cursurile în format fizic, tocmai pentru că majoritatea studenților era expusă (fie în stagiile din spitale, fie intrând în contact cu cadrele universitare, respectiv medicale etc.)

Este puțin spus că pe toți ne-a luat prin surprindere și pe nepregătite această pandemie. Profesional vorbind, toți a trebuit să ne adaptăm. A fost un amalgam de confuzie, multă muncă și stres în plus. Brusc, pierdusem contactul fizic de la cursuri și laboratoare pe care cred că înainte nu îl prețuiam ca acum.

Era atât de nefiresc să discuți materii atât de importante printr-o întâlnire pe Zoom. Sau să privești imagini de microscopie prin poze; să nu mai palpezi și să discuți cu bolnavul la stagii. Am fost puși în situația să învățăm pe cont propriu o cantitate atât de mare de materie, fără a simți facultatea „pe viu”. Și nu am fost dezamăgiți doar noi, ci și profesorii înstrăinați forțat prin această pandemie.

Cursuri și examene în pandemie

Dincolo de toate provocările unui nou tip de învățat, Alexandra povestește că pandemia a avut un impact personal foarte mare. Pe de-o parte s-a apropiat de familie și a avut mult timp pentru ea și pentru pasiunile ei. Dar pe de altă parte, au fost multe momente în care s-a simțit foarte singură. Chiar dacă era mai solitară în general, pandemia i-a dat o anxietate accentuată.

Nu a ajutat deloc statul în casă, principalul meu antidot pentru neliniște fiind plimbările. Totul devenea o rutină nesănătoasă, eram disperată să îmi găsesc lucruri noi de făcut și, cel mai rău probabil, nu aveam niciun habar ce urmează sau ce pericol ne mai pândește.

După cursurile online, a urmat o altă provocare: sesiunea de examene.

Probabil cea mai ciudată experiență a fost sesiunea online din vară. Din cauza contextului de incertitudine s-a decis la nivel de facultate ca toate examenele să fie în format grilă online, cu ajutorul Google Forms sau al altor platforme, pe o durată de 6 săptămâni în loc de 4.

Aveam mai mult timp de aprofundat materiile, dar examenele păreau că nu se mai termină, iar jumătate de vară a fost sacrificată. În orice caz, o experiență deosebită, dar care nu cred că se va mai repeta. Profesorii ne-au asigurat că se vor mobiliza din timp pentru a susține examenele din nou fizic la facultate.

Generația de sacrificiu? Doctorii care se vor fi format în pandemie

Alexandra Gheorghiade aștepta cu nerăbdare să pășească pentru prima oară într-un spital ca studentă și să intre în contact cu pacienții.

Cadrele medicale ne cheamă destul de rar pentru a nu aglomera secțiile și a nu pune și mai multă lume în pericol. Totuși, orice moment petrecut făcând practică nu trebuie luat de bun și chiar dacă situația ne pune în dificultate, trebuie să ne bucurăm de orice ocazie avem.

Inevitabil, firea optimistă a Alexandrei o face să vadă dincolo de toate greutățile prin care a trecut. Este entuziasmată de faptul că lumea s-a adaptat mai mult la mediul online decât la începutul pandemiei.

Toate stagiile de voluntariat și congresele sunt din nou accesibile, într-o ipostază unică. De exemplu, acum ținem tururi online ale facultății prin imagini de tip 360°view în sălile de curs, s-au constituit platforme pentru congrese, voluntarii comunică prin meet-uri cu fundațiile partenere și organizează strângeri de fonduri, târguri online, activități caritabile și multe altele.

Cel mai mare eveniment de donare de sânge (prin intermediul proiectului „Donează sânge, fii erou!”) s-a păstrat. Voluntarii au muncit enorm pentru a menține acest demers și pentru a continua să facă ceva bun chiar și în cele mai dificile din vremuri.

Sănătatea mintală și viitorii doctori

Mi se pare fascinant curajul și puterea acestor oameni din linia întâi să își urmeze vocația. Am vorbit cu Alexandra despre ce înseamnă sănătatea mintală pentru ea, ca student la Medicină, conștiente fiind amândouă că este un subiect atât de complex.

Fiecare student vine cu pachetul lui de emoții, cu metodele sale de reziliență în fața stresului, cu metodele lui de învățare. Personal, sănătatea mea mintală a fost mereu pusă la încercare. Odată ce am ajuns la facultate am dat peste un amalgam de stări peste care nu credeam că voi da vreodată.

Este frustrant că ne petrecem ani importanți din viața noastră, ani de formare de altfel, în contextul acesta pandemic. Mereu mă gândesc și la boboci care își petrec primul an de facultate mai mult în spatele calculatoarelor. Țin minte cât de interesant a fost acel prim an pentru mine.

Fiecare student face față în felul lui la astfel de situații. Nu mai faci acel drum zilnic spre facultate, nu mai stai cu colegii în parc în pauza de masă, nu mai bei o cafea cu ei înainte de laboratorul de la 8, nu mai simți la fel interacțiunea cu profesorul. Pe unii nu i-a afectat așa mult acest lucru, dar alții au fost loviți din plin.

O iei puțin razna dacă stai doar pe Zoom și în fața caietelor. Te încearcă singurătatea, depresia, sentimentul acela de monotonie, frica de eșec. Te simți cumva claustrofob în propria casă, în propriul corp. Pentru mulți a fost o perioadă de revelație. Am descoperit trăiri noi, hobby-uri noi, lucruri despre noi înșine de care poate înainte nu aveam habar.

_alexandra gheorghiade interviu simonarentea.ro_

Sistemul de sănătate

Alexandra Gheorghiade vrea să creadă că  sistemul de sănătate se va schimba, dar se îndoiește de o soluție salvatoare.

Problema este că în acest sistem există lacune adânci de ani, poate chiar zeci de ani. Acestea nu au fost remediate la timpul lor și au rănit multă lume. Lucrurile nu se pot schimba fără ca fiecare să dea o mână de ajutor, fără decizii înțelepte luate la nivel înalt. Și mai ales fără a elimina complet corupția care nu știu cum și-a făcut loc până și în acest domeniu.

Ați văzut ce ministru al sănătății am avut la Colectiv. Ați văzut ce s-a întâmplat la Piatra Neamț de curând. Ați văzut situația deplorabilă, inacceptabilă din multe spitale în anul 2021 (!).

Dar, privind dintr-o perspectivă a speranței, ați văzut și ce pot face oamenii prin proiecte de genul „Noi facem un spital”. Dacă se vrea cu adevărat o schimbare, se va face.

Până atunci, poate fiecare din noi ar trebui să conștientizeze ce impact ar putea avea asupra sistemului de sănătate printr-o singură atitudine – să îi pese. Să îi pese de durerea pe care au îndurat-o atâția, să îi pese de rezolvarea problemelor. Ar trebui să ne pese de un viitor în care medicii să se simtă bine aici și să nu caute un trai mai bun în altă parte. Cât mai e de așteptat?

Din linia întâi spre viitor

Alexandra Gheorghiade va face parte din linia întâi de luptă împotriva COVID-19, fiind tentată să se specializeze în ATI. S-a întrebat de multe ori ce impact de lungă durată va avea pandemia asupra carierei generației sale. Și se gândește des la cât de mult conștientizează responsabilitatea care vine cu această pandemie.

Îmi este încă bine, ca student. Învăț cât pot de mult pentru a fi medic. Dar astăzi sunt atât de multe riscuri la fiecare pas pentru un medic. Adevărul e că nu știi ce îți mai rezervă ziua de mâine, d-apoi următorii ani. Totul este imprevizibil. Dacă ne protejăm și facem câteva sacrificii acum, vom fi răsplătiți prin siguranța noastră și a celor din jur.

alexandra gheorghiade interviu simonarentea.ro_

Alexandra Gheorghiade va fi un om de linia întâi. Într-o lume care normalul înseamnă (și) pandemie, Alexandra se pregătește să fie medic, să vindece și să aline.


Citește aici mai multe articole despre sănătate mintală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.