Îmi ești nord căci mă întorc la tine când mă pierd în spațiu. Și mă rătăcesc deseori.
Îmi este apă căci tristețile îmi seacă sufletul. Și port în mine deșerturi întinse pe secole.
Îmi ești aer căci mă sufocă neputința, nedreptățile și răutățile. Și le întâlnesc deseori în drumurile mele.
Îmi ești părinte căci ai grijă de mine cum numai părinții o pot face.
Îmi ești copil căci de dragul tău mă fac om mare să pot să am grijă de tine.
Îmi ești rădăcină căci mă întorc la tine să pot începe iar. Orice.
Iar dacă nu ar fi toate acele trăiri ascunse între obrazul meu drept și pieptul tău, clipa aceea de intensitate ireală al momentului în care brațele tale îmi frâng durerile din trup, dacă nu ar fi golul din stomac pe care îl simt de fiecare dată când mă iubești ca un copil nebun și naiv, nu aș știi cum e să fii fericit.
Și dacă nu aș fi rămas în ziua aceea de mijloc de vară nu aș fi știut că tristețile mele au leac. Și nu aș fi știut niciodată cât de fericită poate fi o fată tristă.
sursa foto
„Îmi ești copil căci de dragul tău mă fac om mare să pot să am grijă de tine.”….. Randul acesta mi-a placut cel mai mult! 🙂