Robert Ivan. Oamenii din culisele Festivalului Enescu 2021

Robert Ivan are 21 de ani și a coordonat transportul local la Festivalul Internațional George Enescu. Este cel mai tânăr coordonator din istoria Festivalului și asta vorbește de la sine. Avea încă 20 de ani când s-a alăturat echipei și într-un context dificil i s-a propus să preia coordonarea departamentului. Recunoaște cu zâmbetul pe buze că nu și-a dat seama de amploarea acestei propuneri, dar nu regretă că a acceptat.

Oamenii din culisele Festivalului Enescu: Robert Ivan

Am știut că vreau să fac interviu cu Robert dintr-o zi complicată în care a reacționat ca un om mare deși abia împlinise 21 de ani. S-a dovedit a fi o provocare în sine căci Robert este acel gen de om care preferă să facă, nu să povestească despre ce face.

Nu prea știe de ce am vrut să scriu despre el, poate ca toți oamenii care nu-s interesați decât să-și facă treaba bine. Fără artificii și trâmbițe. Pentru că asta fac oamenii ca el, discreți și modești. Dar despre asta e seria asta: despre oamenii fără de care ediția asta nu ar fi mers atât de bine. Iar eu cred că e important să fie văzuți.

Indiferent cât de specială a fost ediția asta, timpul va trece peste toată munca, toată oboseala, toate felicitările celor din jur. Vor rămâne poveștile noastre. Povești pe care dacă noi nu le spunem, nu le va mai ști nimeni. Și cred că Robert va înțelege cu adevărat abia peste ceva vreme cât de important a fost rolul lui în echipă.

De la Poli la Enescu

Atunci când ai 20 de ani și aplici pentru un job pui în CV tot ce trebuie. Scrii că ești rezistent la stres, că ai capacitatea de a te adapta situațiilor neprevăzute, că ești deschis să înveți și să îți depășești limitele. Sunt clișee, dar oamenii au nevoie de clișee ca să aibă sentimentul că sunt în control. Sunt aproape sigură că nu se aștepta să își folosească toate aceste skill-uri într-un singur job.

Robert Ivan este student în anul III la Inginerie Electrică și crede că poate schimba lumea prin programare. Își căuta un job de vară când a găsit anunțul de recrutare pentru echipa de Transport Local. A ajuns la Festivalul Enescu dintr-o întâmplare, la fel ca toate lucrurile care se întâmplă la momentul potrivit.

Îmi amintesc primele lui zile în echipă, era serios și tăcut. În câteva săptămâni s-a dovedit că fix seriozitatea asta avea să îl ajute să gestioneze unul dintre cele mai dificile responsabilități din organizarea acestei ediții. Robert e un munte de bun simț și responsabilitate și ne-a cucerit repede exact prin acest lucru.

Recunosc că nu am crezut că va face față unei asemenea responsabilități și presiuni. Poate pentru că inevitabil mi-am amintit de mine la 21 de ani, iar eu nu aș fi avut niciodată curajul lui. Poate pentru toate preconcepțiile pe care le-am adunat despre un începător.

Un excel și restul lumii

Aproape oriunde îl vedeai, Robert avea deschis marele excel de transport. Practic, este un document în care sunt toate informațiile despre artiștii care vin la Festival. De la date despre zboruri, transferuri între aeroport și hotel până la informații despre camioanele cu instrumente sau despre șoferii limuzinelor.

Întotdeauna apărea ceva neprevăzut, indiferent cât de bine se pregătea. De altfel, se consuma destul de mult când apăreau modificări care îi dădeau programul peste cap. A înlocuit șoferi acolo unde a fost nevoie și când a fost cazul a dus muzicienii de la hotel la sălile de concert.

Pe la jumătatea Festivalului, Robert venea tot mai des la biroul de presă, la Sala Palatului, ceea ce ne-a făcut colegi de bancă o vreme. L-am văzut și în zilele mai liniștite în care planetele se aliniau. Dar și în cele în care parcă nimic nu se lega. Și i-am admirat felul în care reacționa în orice situație, chiar dacă nu cred că i-a fost vreo clipă simplu.

Oricât de mult i-ar fi plăcut această experiență, Robert mi-a spus că prima zi de după Festival, după ce au plecat toți artiștii, a fost cea mai satisfăcătoare. Eu cred că aceea a fost ziua în care Robert a început să respire iar. E mândru că a reușit să gestioneze o situație complexă îngreunată de condițiile create de pandemie, precum și de toate restricțiile rutiere din weekendurile din București. Nu e deloc ușor să reușești să duci autocarele orchestrelor la hoteluri când Calea Victoriei este închisă. Dar a rezolvat fiecare provocare cu seriozitate. Și uneori cu zâmbetul de buze.

De la Enescu spre Aspiring DevOps Engineer

Robert spune că a fost o experiență inedită pentru el, mai ales de când a preluat din mers tot mai multe responsabilități. E recunoscător că a făcut parte dintr-o echipă de profesioniști în organizarea unui eveniment de asemenea anvergură, deși a fost o perioadă foarte solicitantă. A învățat tot felul de lucruri, de la chestiuni birocratice și de organizare până la cele care țin de dezvoltarea personală. Și a învățat că poate.

Își propune ca în perioada următoare să învețe și să găsească un job în programare, domeniul în care studiază și despre care spune că l-a atras încă din copilărie. În CV-ul lui stă de acum înainte faptul că a coordonat transportul local pentru cel mai mare festival din România. Dincolo de cuvintele pretențioase, va rămâne felul în care l-a făcut să aibă încredere în el și în care și-a depășit limitele. Robert Ivan are 21 de ani și tot timpul din lume să exploreze și să facă lumea mai bună.