Magia lui Brahms. O altă seară la Festivalul Enescu

E simplu să trăieşti şi mai ales să zâmbeşti când ai lângă tine oameni buni şi veseli, plini de energie şi zâmbete. Ieri am avut o zi tare faină, bineînţeles în spiritul magiei lui Enescu. Am început de dimineaţă, întâlnindu-l în drumul spre birou, pe dragul meu Lucian.

Am avut norocul de a putea asista la repetiţiile London Simphony, cu Znaider. Stăteam acolo, în sala uriaşă, goală şi ascultam Brahms şi aveam senzaţia că în clipa aceea orice ar fi fost posibil, chiar şi să zbor. O dimineaţă frumoasă la birou, alături de colegele mele frumoase şi dragi sufletului meu.

Seara, toată lumea frumos îmbrăcată, atmosfera aceea specială, agitaţia dinaintea spectacolului. Sala mea goală de dimineaţă s-a transformat într-un furnicar de oameni şi zâmbete. Nu am litere suficiente şi nici inspiraţie să vă povestesc cum a fost. Trebuia să fi fost acolo, să simţiţi cum vibra sufletul sub ritmurile orchestrei, cum trăia Znaider fiecare clipă, fiecare sunet, fiecare mişcare a mâinii şi a trupului său.

Am încheiat seara alături de oameni frumoşi, veseli şi plini de energie chiar dacă fiecare dintre noi ne trezisem de (foarte) dimineaţă. Din taxi, Bucureştiul era viu şi fericit, plin de oameni şi lumini. Dacă acasă m-ar fi aşteptat Bogdan, aş fi avut o zi împlinită. Dar înainte de a adormi, nu am putut să nu zic încă o dată…  magia există.

sursa foto

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.