Despre un alt fel de voluntariat

 

Dacă am conștientiza cât este de simplu să ajutăm, am face-o mult mai des. Credem, poate, că dacă lucrăm zece ore pe zi și abia mai avem timp pentru familie și casă, voluntariatul este un sport pe care nu prea avem cum să îl practicăm. Am făcut mulți ani voluntariat, chiar și înainte să aflu că se numește așa. De câțiva ani însă, îmi dau seama că există mult mai multe tipuri de voluntariat decât aș fi crezut.

Am aflat de proiectul DPC de pe facebook, acum câteva luni. Andra Ilin făcuse acest gest, de a dona păr, legând povestea de o amintire a unei doamnei care a beneficiat de o astfel de perucă. A fost unul dintre cele mai ciudate forme de voluntariat/donație de care auzisem până în acel moment, dar mi-am promis atunci că o să îi urmez exemplul la un moment dat după nunta mea.

Pretty cliché, 30-ul a venit și cu o dorință a de schimba look-ul, așa că mi-am făcut curaj și m-am tuns mai scurt decât am fost vreodată. Și evident că îmi plăcea părul meu lung, dar gândul că acea codiță împletită, de 25 de cm, pe care am donat-o, o să facă un copil fericit, bate orice sentiment. Îmi doresc enorm să transmit această senzația în mica mea comunitate, îmi doresc ca orice fată care își poate dona părul să se gândească la zâmbetul uriaș pe care l-ar putea aduce în sufletul și pe chipul unui copil. Văd femei în metrou și mă gândesc dacă știu despre proiect, aproape că aș merge să le conving să își doneze părul. Încerc să dau povestea mai departe de aici, de pe blog, să povestesc cum am făcut cel mai ciudat fel de voluntariat. Dacă fiecare dintre noi ar reuși să povestească despre acest proiect, am duce cauza acestor oameni minunați mai aproape de împlinirea unor vise.

DPC este un concept nou în România, inițiat în cadrul Societății Studenților Medicinişti Iaşi, după un model britanic. Acesta presupune donarea de păr pentru a confecționa peruci, ce vor fi apoi oferite copilașilor bolnavi care și-au pierdut părul în urma tratamentelor.

Cine poate dona? Oricine 🙂 Trebuie doar ca cea mai scurtă șuviță de păr (neîmpletită) să aibă minim 17 cm. În rest, condițiile sunt rezonabile: părul poate fi drept, ondulat, cârlionțat, vopsit atât timp cât culoarea este naturală și nu o nuanță artificială, de exemplu verde sau albastru. De asemenea, se acceptă și codițe ce au fost secționate cu mult timp în urmă dar au fost păstrate în condiții bune. În opoziție, nu se acceptă extensiile, dredurile, sau părul tip afro.

Cum procedezi? Procesul de secționare a părului este relativ simplu. Acesta se poate realiza atât la un salon, cât și acasă, atât timp cât sunt respectați pașii secționării: părul trebuie spălat și uscat bine înainte, prins cu un elastic sus, împletit, prins cu un elastic jos și apoi secționat deasupra elasticului de sus. Părul trebuie să fie complet uscat în momentul secționării. Trebuie depozitat, apoi, într-o pungă sigilabilă curată. Poate să fie și o punguță normală, doar să fie bine înnodată. Este foarte important ca toți acești pași să fie respectați.

Ce faci apoi? Eu m-am tuns la salonul unde merg de obicei, la Helen Studio, și ei au fost foarte amabili. Ana mi-a împletit părul, mi l-a tuns cu grijă și mi-a făcut cel mai simpatic bob ever. Cum ei nu fac parte (încă, sper!) din program, am pus codița într-o pungă curată și bine înnodată, apoi într-un plic și l-am lăsat la alți oameni simpatici – Crea’tif Salon, un salon care oferă, de altfel, tunsul gratuit voluntarilor. Salonul este parte din program și se ocupă de transmiterea donațiilor inedite către Societatea Studenților Mediciniști Iași.

Nu zic că am salvat lumea, dar dacă ne schimbăm poza de profil într-un personaj de desen animat pentru a atrage atenția asupra cancerului la copii, nu rezolvăm nimic. Poate ar trebui să încercăm să dăm mai des sign out și să înfruntăm realitatea – să donăm timp, bani, energie, păr, să ne implicăm în programele dedicate lor, să ne jucăm cu ei, să aducem zâmbete.

2 Replies to “Despre un alt fel de voluntariat

  1. Si eu am ramas putin surprinsa prima data cand am auzit de acest gen de voluntariat. M-am implicat in diverse proiecte, inca din liceu cand ni se tot comunicau astfel de situatii emotionante in care erau implicati multi copii si nu numai. Dupa ce-mi voi lasa parul sa creasca ceva mai mult, cred ca o sa fac o asemenea donatie si sper sa fie de mare folos!

    1. Mă bucur că ești implicată în mișcarea voluntariatului, Roxana. Dacă ai povești faine, nu ezita să îmi scrii, să le dăm mai departe 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.