Nicoleta Trifu lucrează într-o agenție de organizare de evenimente și se aștepta să aibă prima primăvară mai liniștită din ultimii șapte ani, cu evenimente mai mici şi cu mai mult timp de a pregăti evenimentele mari din toamnă. Perioada aceasta de izolare i-a reactivat şi reîntărit un sentiment pe care l-a mai avut o dată în viaţă, într-un moment de cotitură: e posibil să nu mai existe mâine pentru anumite lucruri.
Înainte.
De abia aşteptam să-mi port hainele de primăvară, să stau mai mult pe la terase şi cafenele, să îmi fac freza de martie, unghiile, controalele anuale pe la medici. În schimb, pe 11 martie seara, în timp ce OMS anunţa pandemia, mă trezeam în maşină zorind spre un hypermarket, luată ca un val, de nebunia de a nu mai găsi cele necesare. Ce a urmat începând cu 12 martie, e poveste… aceeaşi cu a tuturor. Mai bine de o lună mai târziu, nimic nu s-a schimbat.
Dacă se gândește la începutul acestui an, cu multe de pregătit pentru evenimentul de la începutul lui martie, perioada de izolare i-a picat la fix. Am lucrat intens, simţeam nevoia de odihnă pe termen mai lung. Psihologic vorbind, perioada a prins-o într-o stare de spirit bună care a persistat și după aproape două luni de izolare. E conștientă, însă, că durerile inexplicabile de stomac pe care le-a avut recent pot fi o formă de interiorizare a anxietății. Cu toate acestea, nu își imaginează cum ar fi trăit această perioadă dacă nu ar fi venit după un an de terapie.
Acum.
Nicoleta Trifu crede că în perioada asta de izolare a învăţat să simtă că trăiește, să simtă măsura minutelor, orelor, zilelor. Am început să retrăiesc sentimente plăcute îngropate în mine acum mulţi ani, când m-am aruncat în „grijile vieţii”, să simt mai multe emoţii când ascult muzică, când privesc ceva frumos, când aud un sunet, când simt un miros anume. Nu resimt perioada aceasta atât de mult ca pe o apăsare, pentru că m-a ajutat să conştientizez că am o familie minunată (soţul meu şi fiica lui care locuieşte cu noi) şi că, împreună, găsim resurse să trecem peste orice. Ne motivăm unul pe celălalt, ne jucăm, gătim, bem şi mâncăm chestii bune, povestim, facem glume.
Nicoleta Trifu se aștepta să resimtă mai profund izolarea, să fie indispusă, deprimată, nervoasă. M-a surprins că am învăţat să iau zilele una câte una, să nu îmi mai pese atât de mult ce va fi, cum va fi.
De asemenea, a remarcat faptul că nu regretă această perioadă, că nu o simte ca şi când ar fi pierdut luni din viaţă, cum se aştepta la început. Mi-am făcut o mini-grădină botanică pe balcon, de care sunt foarte mândră. De multă vreme voiam să-mi replantez nişte flori, şi da, mereu nu aveam timp.
Blănoșii.
Cu siguranţă, viaţa în carantină ar fi fost mult mai grea fără pisici. Am tot zis în această perioadă: cine nu are animal de companie, să-şi ia! Am avut timp să stau cu ei mai mult ca niciodată, să le observ toate obiceiurile, să îi iubesc. Am legat o relaţie mai specială, deşi la început a fost mai greu pentru ei, tot nu-şi găseau locul pe măsură ce noi nu ne mai dădeam duşi de acasă. Acum suntem în deplină armonie, nu ne mai săturăm unii de alţii. Despărţirea va fi grea.
Doruri și frici.
Cel mai dor îmi este de „afară”, orice o fi însemnând asta. Mi-e dor să fiu liberă. M-aş duce la mare sau aş sta pe iarbă şi m-aş uita la cer ore întregi.
Mi-e frică de ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor. Cred că perioada aceasta este doar începutul unor lucruri neplăcute pe care le vom tot experimenta de-a lungul vieţii noastre.
După.
Nicoleta Trifu crede că va aprecia lucrurile care înainte o enervau (cel puţin o perioadă): traficul, aglomeraţia de oameni. Are zile în care se gândește că nu ar mai fi atât de rău să stea în trafic, ascultând muzică, ştiind totuşi că va ajunge undeva. Nu și-a promis nimic pentru perioada de după pandemie, însă cochetează cu gândul de a lucra mai puţin.
Lumea de după.
Nicoleta Trifu spune cu sinceritate că nu crede în minuni, în faptul că oamenii vor uita şi, cumva, vor fi mai buni. Atâta vreme cât s-au uitat războaie şi alte orori ale istoriei, nu mă aştept ca lumea să se schimbe în bine. Mai bine să nu ai aşteptări și nu vei fi dezamăgit.
În ceea ce priveşte mult vehiculata criză economică, nu își imaginează încă cum va fi, dacă vor creşte creditele, preţurile la produse. Nu am mai experimentat perioade de instabilitate economică la nivel personal de pe vremea tranziţiei, prin anii ’90. La început vom fi precauţi, apoi timizi, apoi cred că ne vom relua toate cutumele sociale. Unii vor fi la fel de civilizaţi şi politicoşi ca înainte, unii vor deveni, alţii nu se vor schimba deloc. E greu să schimbi o societate în câteva luni.
De văzut/citit/ascultat:
- Un serial – Recomand ceva lejer, o evadare superficială a creierului, de preferat comedie; eu am optat pentru „Sex and the City” şi „The Big Bang Theory”
- Un film – Am plecat cu ideea de a revedea filme din trecut, care mi-au plăcut. Aveam în cap „Sweet November”, „American Beauty”, „The Bucket List”, „Shawshank Redemption”. L-am revăzut pe ultimul. Probabil ar trebui să aleg ceva mai optimist pentru perioada asta.
- O melodie/un album/un concert – Mi-a recomandat o prietenă Concertul Andrea Bocelli din Portofino din 2012. Îl tot vizionez, mi se pare senzaţional, parcă simt briza mării şi gustul de prosecco. Italia este o ţară tare frumoasă. 😊
- O carte de ficțiune/non-ficțiune – În perioada asta am căutat o apropiere de ceva superior, mă feresc totuşi să spun divin. Am pe noptieră o carte de pe la sfârşitul lui februarie, pe care am tot răsfoit-o zilele astea: . Perioada aceasta este una în care nu reuşesc să îmi găsesc liniştea pentru a citi. Este, mai degrabă, o perioadă când îmi lipseşte să fiu activă fizic şi cu asta îmi ocup mai tot timpul.