Viața în timp de distanțare socială. Maria Gheorghiev

Maria Gheorghiev

Maria Gheorghiev este studentă în anul 4 la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Are 25 de ani și este unul dintre acei oameni pentru care timpul pare să aibă altă măsură. Este pasionată de operă și muzică clasică, este voluntar în asociația studențească din universitate și îi place să călătorească. Am lucrat împreună la Festivalul Enescu, unde a avut în grijă câțiva dintre cei mai renumiți muzicieni prezenți în festival. Printre aceștia, îi amintesc doar pe Sir Bryn Terfel și Yuja Wang.

Înainte.

Maria Gheorghiev se întorsese la finalul lunii februarie din Austria, unde fusese în vacanță la schi. Crede că a fost norocoasă că nu a luat virusul de acolo, mai ales că a mers într-o stațiune unde s-au confirmat mai multe cazuri. La începutul lunii martie era într-un stagiu de ortopedie la Spitalul Universitar de Urgență București (SUUB). Încă nu apucase să intre în sala de operații sau să vadă pacienți. De asemenea, era implicată în organizarea unui congres internațional pentru studenți și tineri medici – MEDICS, eveniment organizat de Asociația științifică a studenților mediciniști din UMF București (SOMS). Acesta urma să se desfăsoare în aprilie, însă a trebuit să fie anulat.

Chiar în ziua în care s-a anunțat sistarea cursurilor și interzicerea evenimentelor cu mai mult de 1000 persoane, am fost la ceea ce urma să fie ultimul concert la Ateneu înainte de toată nebunia. Mă bucur mult că am mai prins și acest ultim concert.

Acum.

Viața Mariei s-a schimbat destul de mult. La început, mă simțeam ciudat să fiu mereu acasă, să ies doar pentru strictul necesar (și atunci cu declarație pe proprie răspundere), să văd poliție la toate intersecțiile principale și aproape nimeni pe stradă. Însă acum, după atâta timp, simt că m-am adaptat la noul stil de viață, ba chiar am senzația că timpul trece mai repede ca înainte.

Maria Gheorghiev simte că a ajutat-o mult în această perioadă posibilitatea de a vedea atât de multe spectacolele de operă transmise gratuit, , spectacole de teatru, musicaluri și tot felul de alte evenimente culturale internaționale.

A surprins-o că poate sta atât de mult în casă fără să o ia razna. Când era în sesiune și nu ieșea din casă 5-6 zile, simțea că îi vine să se urce pe pereți. Acum însă e diferit și pentru că situația e diferită – toată lumea stă în casă atât de mult cât poate, totul este închis, deci nu există acea idee că pierzi „acțiunea” dacă stai în casă.

maria gheorghiev
Maria și motanul Bibicu, coleg de izolare
Dor.

Cel mai dor îmi este să îmi îmbrățișez bunicii, să fiu din nou într-o sală de spectacole și să călătoresc. Îmi mai este dor și să fac stagiile la spital, să iau contact cu pacienții și să fiu expusă la partea practică a studiilor medicale. Cursurile online au fost de mare ajutor și am văzut că UMF Carol Davila se poate organiza să ofere studenților suport online. Acest lucru ar fi trebuit să existe cu mult înainte să apară această pandemie.

După.

Maria nu și-a făcut nicio promisiune că va fi într-un fel sau altul după pandemie. Încerc să fiu cât de bună pot cu mine, cu cei din jur, să apreciez fiecare zi așa cum vine și să mă concentrez pe obiectivele pe termen lung.

Ca medic tânăr în formare singurul lucru care o îngrijorează este faptul că va încheia anul 4 fără să facă partea practică a stagiilor rămase, adică cardiologie și gastroenterologie. Erau două stagii pe care le așteptam cu nerăbdare pentru că e foarte interesantă partea practică a lor. Dar bine, probabil voi merge în timpul unei vacanțe, când se va putea, să fac stagiu practic în spital.

Lumea după.

Maria crede că se vor păstra măsurile de protecție un timp, dar nu se așteaptă la o lume mai bună post-covid19. Asta este natura umană, uită repede „promisiunile” făcute. Dar crede că lumea se va adapta noilor condiții.

De văzut/citit/ascultat:

  • O carte de ficțiune – (o recomand în spaniolă, pt cine cunoaște el idioma)
  • O carte de non-ficțiune – (mai multe detalii despre carte puteți găsi pe site-ul oficial)
Apropieri este o serie de micropovești despre vieți simple în vremuri complicate. Citește și alte frânturi de viață normală în vremuri de izolare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.