Aș închide tot și aș alerga spre gară. N-aș lua decât o carte de povești nemuritoare și o eșarfă. Mi-aș frământa mâinile în tren, mi-aș lipi nasul de fereastră și m-a uita mereu la ceas.
Aș sări din tren și aș alerga până când aș ajunge la ea.
M-aș așeza pe o stâncă sau pe nisipul rece și aș sta acolo, fără să știu de frig sau timp, de dureri sau de doruri.
Aș respira doar mare, briza mi-ar răvăși părul și grijile, aș asculta pescărușii și valurile și mi-aș umple sufletul de viață.
În rest, doar dor.
Photo by Ashkan Forouzani on Unsplash