Astazi este Ziua Internaţională împotriva abuzului şi a violenţei asupra copilului. Dragii mei de la Salvați Copiii au inițiat această petiție și îi susțin din tot sufletul. Ne mobilizăm și noi să semnăm?
Manifest iniţiat de organizaţia Salvați Copiii România în cadrul campaniei „Asculta-i sufletul”
PRINCIPIUL 1: Copiii sunt buni
Atunci când un copil face un gest urât, nu înseamnă, pur şi simplu, că este rău. Nici nu ar avea cum. Mai degrabă este speriat. Şi nu poate vorbi. De aceea, de câte ori vedem un copil supărat, obraznic sau violent, să ne întrebăm ce i s-a putut întâmpla atât de rău încât să-i frângă candoarea. Ce îl doare. În spatele unui comportament nepotrivit, sunt emoţii pe care un copil nu ştie să le exprime, frustrări cu care nu ştie încă ce să facă. Sunt frici care îl macină şi pe care le ascunde. Noi, cei mari, trebuie să învăţăm să privim mai atent înspre cei mici. E nevoie ca adulţii să înveţe să asculte sufletul copilului. Şi să aibă răbdare.
PRINCIPIUL 2: A creşte un copil înseamnă a construi un destin şi a forma un adult.
Un copil agresat este un copil privat de inocenţă. Durerea, frustrarea, furia şi lipsa de încredere îl vor transforma radical. De cele mai multe ori, pe viaţă. Un copil bătut va crede că violenţa este una dintre feţele relaţiei interumane şi va deveni, la rândul lui, violent. Între bine şi rău, limita este atât de fragilă!
PRINCIPIUL 3: A creşte un copil este o Responsabilitate.
Viaţa lui stă în mâinile adulţilor. De noi toţi, părinţi, dascăli, membri ai comunităţii, societatea în ansamblul ei, depind ei, copiii. Dacă ceva nu funcţionează în educaţia copiilor noştri, este de datoria noastră să acţionăm şi să corectăm. Doar aşa vom trăi într-o societate sănătoasă, în care gestul violent nu este primul gest pe care suntem tentaţi să îl facem.
PRINCIPIUL 4: A educa un copil înseamnă a-l învăţa cum să trăiască printre oameni, astfel încât să fie în pace cu sine însuşi şi să-şi găsească locul care i se potriveşte în societate.
Bătaia, umilirea, agresivitatea verbală şi emoţională, lipsa respectului nu educă un copil. Doar îi distrug sufletul. Violenţa nu corectează niciodată un comportament negativ, ci inhibă reacţiile fireşti. Copilul ajunge să experimenteze dezechilibre în relaţia cu sine şi cu ceilalţi:
- Bătaia îl învaţă pe copil frica, furia, ruşinea şi vinovăţia; nu îl învaţă respect, încredere, şi colaborare.
- Pedeapsa poate stopa pe moment un comportament problematic; dar pe termen lung comportamentul nedezirabil continuă să apară.
- Pedeapsa nu îl învaţă pe copil ce să facă. Ea poate genera mai multe comportamente problematice, fără să ofere alternative la greşeală.
- Folosirea pedepsei corporale în educaţie poate fi preluată, prin imitaţie, de către copii şi folosită ca modalitate de rezolvare a situaţiilor neplăcute prin care trec. Un copil bătut de părinţii săi învaţă să lovească la rândul său pentru a obţine ceea ce doreşte, în loc să deprindă strategii constructive de negociere şi de rezolvare a problemelor.
- Folosirea pedepsei afectează dezvoltarea stimei de sine a copilului, întrucât ea este cel mai adesea percepută ca o nedreptate, ca un lucru rău care se întâmplă, ca singurul lucru meritat de copil şi, prin urmare, creează ostilitate, resentimente din partea copiilor, afectând relaţiile de încredere ale acestora cu adulţii din jur.
PRINCIPIUL 5: Un copil porneşte în viaţă fără să aibă un bagaj de cunoştinţe. El învaţă să devină om, pas cu pas, zi de zi, cu fiecare experienţă nouă prin care trece, alături de noi, cei mari.
Copilul trece printr-un proces de dezvoltare, iar rolul nostru, al adulţilor, este să-l ajutăm să se dezvolte şi să parcurgă acest proces în mod echilibrat. Copilul învaţă de la noi. De aceea, noi trebuie să învăţam la rândul nostru ce cerem unui copil şi cum îi cerem. Trebuie să învăţăm să-i ascultăm sufletul, oricum s-ar exprima acesta! În felul acesta, îl ajutăm să deschidă lumea şi să o înţeleagă.
Respectarea acestor principii este cu atât mai importantă cu cât, studiile arată că cele mai frecvente cazuri de violenţă se întâmplă în familie şi în unităţile de învăţământ. La nivel internaţional, potrivit unui raport UNICEF dat publicităţii în martie 2011, 86% dintre copiii cu vârste cuprinse între 2-14 ani sunt disciciplinaţi prin utilizarea de tehnici violente (pedeapsă corporală, abuz psihologic) de către părinţi sau alţi aparţinători; 2 din 3 copii sunt bătuţi acasă. Pentru România, datele statistice oficiale prezentate de Direcţia Generală Protecţia Copilului, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, arată că, în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2010, un total de 11.232 copii au fost victime ale unei forme de abuz, neglijarea fiind pe primul loc.
De aceea, noi, semntarii acestui MANIFEST ÎMPOTRIVA VIOLENŢEI LA ADRESA COPIILOR:
- Pledăm şi acţionăm pentru schimbarea practicilor incorecte la adresa copiilor din societatea noastră.
- Susţinem nevoia implicării statului pentru a crea politici publice noi, moderne, adaptate cerinţelor actuale ale societăţii, care să permită dezvoltarea şi implementarea unei strategii naţionale pentru sănătatea mintală a copiilor, precum şi a unei strategii pentru educaţie parentală, în conformitate cu recomandările facute de Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului.
- Încurajăm părinţii, profesorii, educatorii şi autorităţile să folosească tehnici de educare pozitivă a copiilor, în eforturile de formare şi modelare a personalităţii acestora.
- Milităm pentru implicarea societăţii civile şi a mediului privat, inclusiv a grădiniţelor şi a şcolilor private, pentru răspândirea unor astfel de programe de educare pozitivă.
- Susţinem ca fiind deosebit de important ca adulţii să acorde o atenţie sporită nevoilor psiho-emoţionale ale copiilor, cu alte cuvinte: ADULŢII SĂ ASCULTE SUFLETUL COPIILOR!