Promite-mi că vei știi să vezi când lumile ți se adună deasupra, ca norii care se pregătesc de furtună.
Zi-mi că vei ajunge, chiar dacă mai târziu. Niciodată nu e prea tardiv.
Făgăduieşte-mi că vei plânge, dacă asta simți. Că vei îngenunchia de ți se va învârti ceru-n cap și-n suflet, dar că te vei ridica de fiecare dată.
Şi că te vei privi de fiecare în oglindă cu drag, iertând, iubind, accepând. Că te vei lăsa îmbrățișat, adorat, iertat.
Promite-mi că vei știi când să rămâi, când să pleci, când să crezi și când să ceri.
Și mai promite-mi că o să îți fie bine, chiar dacă eu nu o să mai fiu acolo să îți povestesc despre anotimpuri și obsesii, că vei știi mereu că-s la capătul unui joc de cifre amestecate și, într-un fel sau altul, tot timpul aproape. Promite-mi nimic, să știu că pot avea totul.
foto: „Call”, photography by Tommy Ingberg