Iubirea te metamorfozează. Orice fel de iubire, orice fel de metamorfozare. Sunt iubiri care te nasc și iubiri care te omoară, iubiri care îți dau aripi și iubiri care ți le frâng. Sunt iubiri care te modelează, care te desenează, la fel cum sunt iubiri care te otrăvesc.
Eu nu știu să iubesc cu măsură. Oamenii spun că sunt nebună, dar eu prefer să îl cred pe Octavian Paler – Nu măsura este cea care dă sens vieții, ci lipsa de măsură. Să iubești fără măsură, să îndrăznești fără măsură, să crezi fără măsură, să visezi fără măsură.
Eu iubesc fără măsură. Iubesc ca și cum nimic altceva nu ne-ar putea salva. Simt iubirea în tot trupul, mă apasă, mă roade, mă răvășește.
În mine se poartă războaiele unor resturi de iubiri, cadavrele iubirilor mele fără de măsură. Iubiri care m-au transformat, care m-au frânt, iubiri care m-au răvășit, care m-au salvat.
Am fost întotdeauna cea care a iubit mai mult. Iubesc cu o intensitate atât de mare încât simt cum în mine au loc implozii din cinci în cinci minute.
Iubirea mă transformă în fiecare secundă, mă desenează, mă roade, mă otrăvește. Mii de fluturi deasupra mea, în mine, peste mine, mă amețesc, mă aleargă, mă îmbrățișează. Iubesc prea mult, respir prea rar.
Dar altfel nu știu, nu cred, nu vreau.