Cred că nu există, în toată lumea, o limbă mai frumoasă ca spaniola pentru a plânge, a iubi şi a visa…
(videoclipul original, aici)
Penelope este una dintre actriţele mele preferate, una dintre femeile pe care le admir foarte mult. Am văzut câteva din filmele ei, dar trebuie să recunosc că am de recuperat în ceea ce priveşte filmografia spaniolă. Săptămâna trecută am văzut Los abrazos rotos, pe TVR 1. E unul din acele filme care te provoacă să-i urmăreşti fiecare scenă, fiecare replică, fiecare aluzie şi iluzie. Nu vreau să îl povestesc, în general recomand filme care îmi doresc să fie văzute, nu pentru a spune povestea. Vi-l recomand cu drag pentru talentul nebun al lui Almodóvar, pentru frumuseţea artistică a Penelopei, pentru superbul personaj al lui Lluís Homar, pentru minunatele peisaje, pentru poveste dar mai ales pentru senzaţia pe care o lasă acest film… Şi dincolo de toate, pentru ideea că indiferent pe ce ţi se întâmplă, unele vise trebuie să le duci până la capăt.
Películas hay que terminarlas, aunque sea a ciegas. (Films have to be finished, even if you do it blindly.)
poze de pe site-ul Cinemagia.