Am aprins candela de anul trecut. Lumina e aceeași. Noi suntem diferiți. Am văzut slujba de înviere la televizor. Ce apăsare. Câtă frumusețe în tristețea asta, în liniștea bulevardelor, în străzile pustii. M-am gândit toată săptămana la lumina din noi, la bucuria care se transformă acum. Învățăm să trăim împreună de la distanță, conștientizăm minunile pe care le consideram banale altădată, căutăm iubirea mai mult ca oricând. Lumina vine din noi. Poate e prima oară când o lăsăm să ne încălzească. Poate va fi bine. Curând.
Câteva dintre bucuriile mele din zilele astea:
- viața
-
Khaleesi
- imperfecțiunile
- florile
Alte bucurii:
- ❤️ (articolul ăsta mi-a amintit cât de mult îmi doresc să mă apuc de un adevărat arbore genealogic al familiilor noastre).
- 🎶
- 👏
- 🌱: În acei timpi scurți dintre call-urile zilnice, în timpul lor uneori, copiii vin și ne arată nevoia lor de hrană cu iubire. Mulți copii mari se întorc la bebelușeală. Își fac corturi în sufragerie și se bagă înăuntru. Ca să fie iar ca în uterul mamei, protejați și înconjurați, ținuți strâns și nedați drumul. Se cuibăresc la filme în brațele noastre mai mult ca niciodată. Dacă suntem ocupați, se vâră mai tare în telefon ca să simtă mai mult atașamentul de acolo. Da, copiii noștri au nevoie mai mare de hrană. (Citiți, vă rog, tot articolul, chiar dacă nu aveți copii. Vindecă.)
Voi pentru ce sunteți recunoscători zilele astea?
Mi-ar fi de mare ajutor gândurile voastre, aici în comentarii, sau instagram. 🙏🏼
Bucurii în pixeli este o serie de micropovești săptămânale despre lucrurile și momentele care mi-au făcut săptămana mai bună. Acest exercițiu de recunoștință este inspirat din seria my week in objects (mostly) și Weekend Favorites. Dacă vreți să vă alăturați poveștii, postați pe instagram cu hashtagul #BucuriiÎnPixeli.