Amar de portocală

 

Anthony Hamilton & Elayna Boynton – Freedom

E greu să pleci. Uneori e mai greu pentru cel care pleacă, nu pentru cel care rămâne.

Sentimentul despărțirii are o amărăciune de coajă de portocală, mai ales când iubești ca un nebun. Am atins pereții cu duioșie, să îmi rămână întipărite în minte amintirile rătăcirilor mele de la început. Mă revăd mereu îndrăgostită, zâmbeam tot timpul de parcă m-ar fi pictat cineva cu vopsea permanentă. Mergeam pe holuri de parcă aș fi fost președinte, nu un copil bleg care își împlinise visul.

Când am plecat, afară ploua. Cumva, în iluzia mea că anotimpurile mă iubesc, reușesc să chem ploaia când mi-e sufletul frânt. Așa s-a încheiat povestea mea, în ploaie. Am plâns odată cu ploaia căci mi-a fost tare greu să plec. Dar nu poți rămâne într-un loc care te otrăvește. Oricât de tare l-ai iubi.

Nu a fost doar un job. A fost locul unde am învățat ce înseamnă să fii un profesionist, unde am cunoscut oameni incredibili, care mi-au umplut sufletul și mintea de minunății. A fost visul meu împlinit. Ironic, un vis împlinit nu înseamnă neapărat fericire. Nu până la capăt.

Tot timpul ăsta, în care am rămas de nevoie, m-am simțit într-o închisoare. În închisoarea mea. M-am trădat căci mi-am promis că nu o să mă mai trezesc stresată de ideea că merg la job. Așa că în ziua în care am plecat, m-am simțit liberă. Tristă, dar liberă.

E greu să îți arunci visul pe fereastră. În hârtii aveam jobul perfect. În realitate, s-a transformat în coșmar. Și când ai coșmaruri, te trezești.

De multe ori de atunci m-am întrebat dacă a fost cea mai bună decizie. Cam așa e cu deciziile astea categorice, niciodată nu ai cum să știi dacă au fost cele mai potrivite.

Nu m-aș fi gândit niciodată că aș putea ieși dintr-o perioadă destul de deprimantă cu… Harry Potter. Silly, no? Mi-am injectat sufletul și creierul cu fantasy – The Chronicles of Narnia, Alice in Wonderland și Harry Potter. Filmele. Urmează și cărțile. Am evadat din mine și am crezut din tot sufletul că există astfel de lumi. Mi-am luat doza de optimism, naivitate și putere, doza numai bună de a ieși dintr-o perioadă ciudată. Și, într-un fel, știu că va fi bine. Mereu este.

 sursa foto

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.