Nu pot nu înseamnă mereu nu vreau. Și e în regulă să nu poți

Nu pot nu înseamnă mereu nu vreau.

Nu există nu pot, există nu vreau mi se pare unul dintre cele mai otrăvitoare clișee pe care le auzim în copilărie. Ne înveninează sufletul cu regrete, învinovățiri și remușcări. Nu pot înseamnă uneori că nu mai poți. Și e în regulă să fie așa.

E în regulă să nu mai poți aștepta bărbatul perfect, jobul perfect, viața roz din filmele hollywoodiene. E în regulă, uneori, să faci compromisuri, să faci mai puțin decât deloc.

E în regulă să nu îți mai poți forța corpul să facă lucruri pe care le făcea la 20 de ani. Poate e timpul să te adaptezi, să te modelezi după ce poți astăzi. Da, poate mâine vei putea mai mult. Dar astăzi, astăzi e ok să nu mai poți.

E în regulă să nu mai poți scrie niciun cuvânt, deși ai scris mai mult decât îți poți aminti. E mult mai bine să scrii trei paragrafe decât să nu scrii niciun cuvânt. Poate mâine vor fi mai multe, mai bune, mai inspirate.

Uneori, limitele-s sănătoase

Știu că peste tot vei găsi pereți plini cu cerul este limita, când îmi propun ceva reușesc, nu pot înseamnă nu vreau, nu renunța niciodată. Știu că de cele mai multe ori când spui că nu poți, mai poți puțin. Dar mai știu și că uneori e în regulă să te oprești, să nu mai forțezi, să nu mai tragi de tine, să nu îți mai pese de ce-o să zică lumea.

Cred că avem prea multe așteptări de la noi. Găsim celorlalți scuze mai repede decât ne putem gândi la scuzele noastre.

Nu pot nu înseamnă că nu încercăm suficient de mult, că nu facem totul să reușim. Uneori, nu pot înseamnă pur și simplu că e timpul să ne oprim.

Uităm să fim blânzi cu noi, uităm să ne dăm voie să nu mai putem. Să nu poți nu înseamnă să eșuezi. Înseamnă să respiri, să te aduni, să îți amintești de ce faci asta în fiecare zi, pentru ce trăiești. Viața nu trebuie să fie o luptă, un meci, o competiție. Ajungi să îți dai seama că sunt prea puțini oameni cărora chiar le pasă astăzi că ai decis să iei o pauză.

Învăț să accept că uneori nu mai pot, că uneori e mai bine să las în urmă un vis, o carte, un om, un job.

Aceasta nu e o pledoarie pentru renunțare

Este o pledoarie pentru a știi când trebuie să te dai cu un pas înapoi. Să stai. Să respiri. Să privești ce ai făcut și să te gândești unde vrei să ajungi. Aceasta nu este o pledoarie pentru renunțare sau pentru a accepta eșecul, ci despre a învăța, despre a evalua, a privi înăuntrul tău până când vei înțelege cum ai ajuns în acel punct.

Cerul chiar nu e limita și uneori nu pot înseamnă nu pot. Și este în regulă să o iei de la capăt mâine.

credit foto: Ștefania Verzea

2 Replies to “Nu pot nu înseamnă mereu nu vreau. Și e în regulă să nu poți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.