Ficțiunea nu există – Șoseaua Cățelu 42 #vALLuntar

Șoseaua Cățelu 42 este un titlu ciudat pentru o carte. Cartea în sine este și mai ciudată. Ciudat de minunată, evident.

Zâmbesc. Am acel sentiment pe care nu îl simt decât când îmi place mult ceva – o carte, un film, un spectacol. Și e greu să începi să povestești mai ales dorindu-ți ca cel de dincolo de ecranul sec să vrea să fugă la librărie sau la film/teatru, să simtă nebunia pe care încerci să o transmiți.

Dincolo de titlu (ciudat și amuzant, mai ales știu un pic zona), mi-am dat seama că trebuie să citesc cartea în timp ce citeam interviul cu autoarea, Alina Nedelea, pe blog-ul ALL. Cred că ni se întâmplă tuturor ca atunci când aflăm că o carte este inspirată dintr-o poveste reală devine brusc mult mai interesantă… De ce nu mai avem nevoie de ficțiune?

O viață pe hârtie

Șoseaua Cățelu 42 este o carte autobiografică a Alinei Nedelea, astăzi actriță în Italia. Am citit cartea dintr-o suflare, în mai puțin de o zi. Pe cât de simplă ai sentimentul că este pe atât sentimentul de complexitate crește până închizi cartea. Ce poate fi mai frumos și mai sincer decât un om care își pune pe hârtie viața, cu cea mai mare sinceritate și simplitate, cu amărăciune fără patetism? Când trăiești tot ce a trăit Alina Nedelea până la vârsta de 30+ ficțiunea ți se pare o glumă bună.

Cartea te scoate din starea de confort, nu e ceva cozy și drăguț. Este o poveste surprinzător de amuzantă pentru tristețea ei și surprinzător de emoționantă, deși limbajul este colocvial. Este o carte despre curaj și naivitate. Despre viață. Dați fuga la librărie, apoi lăsați un comentariu la acest articol. La 15 comentarii, All și Romsilva plantează un copăcel. Iar eu vreau să plantez cel puțin 3 din cartea asta!

Grupul editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, a organizat anul acesta a doua ediție a campaniei de voluntariat pentru bloggeri, vALLuntar, care se va încheia pe 23 martie.

43 Replies to “Ficțiunea nu există – Șoseaua Cățelu 42 #vALLuntar

  1. Interesant comentariul tau, cum ca nu ne mai trebuie fictiune cand aflam ca o poveste a fost inspirata dintr-un caz real. Eu ma intreb: oare?

    Cartea asta a fost si pe lista mea scurta, am avut numai surprize placute cu tinerele autoare romance.

    1. Eu cred că nu există ficțiune. Orice fel de literatură e inspirată din realitatea fiecăruia. Desigur, cu atât mai mult când vorbim de autobiografii… Mulțumesc pentru comentarii!

      1. Draga Simone, ma desemnez eu pe mine insumi in rolul de Gica Contra si-ti spun ca, din contra, totul e fictiune. Orice poveste, orice traire, oricat de intensa, este trecuta printr-un filtru interior care distorsioneaza „realitatea” (whatever that is!). Ne povestim viata, de acord, insa niciodata n-o facem fara sa amplificam unele aspecte si sa le minimalizam pe altele, fara patetism sau implicare emotionala…sau, pe de alta parte, fara o schimbare de perspectiva data de distanta temporala. Toate elementele astea se materializeaza in constructii discursive care nu se supun testului…realitatii. Pentru simplul fapt ca nu stim ce-i aia realitatea. Daca privim o cutie postala timp de o ora si apoi suntem pusi s-o descriem, vor exista atatea cutii postale descrise cati privitori a avut. Povestitorul nu-i un chirurg. Pana una, alta, cred c-o sa citesc cartea, pare interesanta! 😛

        1. putem experimenta treaba cu cutia poștală, luăm un obiect la întâmplare, ne punem cerc în jurul lui și facem un articol-colaj despre asta. eh, eh?

      2. A, Simone, era sa uit sa te laud, pe buna dreptate! Misto review, voi da si eu un „test al realitatii” citind cartea respectiva…poate…;)

  2. Simone, m-ai convins. Orice carte iti trezeste astfel de sentimente, sunt sigura ca merita citita! 🙂

  3. Al 7-lea comment e cu noroc! Pare o carte interesantă, îmi place titlul, iar cuvintele tale, sunt, ca întotdeauna, foarte frumoase, draga mea. La cât mai mulți copaci!

  4. Eu azi am inceput sa o citesc si deja mi se pare fascinanta, desi am citit doar putin peste 30 de pagini. E nevoie de mult curaj sa vorbesti atat de deschis despre viata ta. Abia astept sa aflu toata povestea Alinei. Spor la adunat comentarii si la plantat 😛

  5. minunata recenzia. am citit-o de patru ori pana acum.va fi filozofia mea de viata. va multumesc ca existati si ca scrieti.

  6. De ce nu mai avem nevoie de fictiune? As spune eu, de ce preferam povestile reale ? Pentru ca ne dau speranta, cand citim ceva ce ne place, ca „uite! e posibil ca visul sa devina realitate.”

  7. E uimitor uneori sa vad cat se scrie in tara asta. Nu stiam veleitatile literare ale Alinei Nedelea, am auzit de ea doar ca actrita. Dar pare interesant.
    La cat mai multi copacei, Simona!

  8. Simona, la toate calitățile pe care le ai, poți să mai adaugi și o putere de convingere foarte mare, căci ne-ai făcut pe majoritatea, din câte observ, să ne dorim să citim cartea!
    Spor la plantat copăcei! :*

  9. Plec capul in fata celor cu asemenea idei constructive. Cat priveste cartea, chiar merita citita!!!

  10. Frumoasa initiativa, iar cartea pare intersanta, intrucat am o slabiciune pentru cartile autobiografice. La cat mai multi copacei !!! 😀

  11. Sunt foarte curios sa o citesc dupa ce am aflat de ea, este genul meu de carte, autobiografie frapant de simplist scrisa si cu atat mai mult apropiata de realitate. 🙂

  12. „Alina Nedelea debutează cu un roman autobiografic scris dintr-o suflare, într-un stil direct, colocvial. Volumul descrie, mai întâi din perspectiva copilului, apoi din cea a adolescentului şi a tânărului adult, universul unui cartier bucureştean înainte şi imediat după evenimentele din decembrie 1989. O familie ai cărei membri au capacităţi premonitorii, o fetiţă care visează să evadeze din ghetou, transformată în studentă la Teatru. Alina prinde gustul banilor câştigaţi în cazinouri sau din prostituţie şi, amăgită de mirajul unei lumi care o aşteaptă să îi pună în valoare potenţialul, pleacă „dincolo“, în Occidentul civilizat, unde află că există mereu o slujbă de chelneriţă pentru fetele cu vise de glorie.

    S-ar putea spune că tot ce i se întâmplă este dramatic, uneori cumplit. Dar Alina Nedelea e o persoană solară, lipsită de patetism ieftin, care ia lucrurile aşa cum sunt. Ironică şi autoironică, de o infinită candoare pe care argoul nu numai că n-o acoperă, ci o pune, în mod paradoxal, în valoare, Alina trece prin evenimente incredibile, rămânând neatinsă, intactă lăuntric. Îşi trăieşte fireştile dureri cu discreţie şi graţie, întru totul fermecătoare.”
    Nicolae Luca

    Si aceasta descriere mi-a placut…la fel de convingatoare.Mi-a starnit interesul rezumatul cartii. 🙂 Multa bafta,Simona.

  13. Am citit-o si eu si chiar sper sa am timp sa scriu despre ea pana la sfarsitul campaniei. Cred insa ca unele lucruri nu stau chiar asa cum sunt descrise in carte, ceea ce nu inseamna ca autoare nu crede cu adevarat ca s-ar fi intamplat. Uneori impresiile noastre nu sunt obiective si mai simtim nevoia sa si exageram de dragul unei reactii. Mai ales cand autoare este o artista, obisnuita sa stoarca priviri, aplauze, atentii si exclamatii de la privitori.

  14. Extrem de multe recenzii am citit despre cartea asta și toate m-au făcut să vreau s-o citesc, mai ales că-i destul de controversată.

  15. O carte buna are nevoie de o recenzie si mai si! Iar cand in joc intervine si un scop nobil ca plantarea de copacei, nu putem face altceva decat sa comentam, sa comentam, sa comentam! Felicitari, draga mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.