O istorie personală despre studenție și voluntariat. 15 ani de ASID

ASID împlinește astăzi 15 ani. Scriu de prea mult timp în gând această poveste ca să nu folosesc acest prilej pentru a o da mai departe. Să fiu voluntar în Asociația Studenților la Istorie Dacia a fost cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla într-o perioadă în care îmi căutam cu teamă rostul.

Început de lumi la Facultatea de Istorie

Mi-am dorit enorm să ajung la Facultatea de Istorie din București. Am fost printre ultimele generații care a dat examen de admitere și numai gândul la ziua aceea îmi face un gol adânc în stomac. Am adorat facultatea din secunda în care am văzut-o pentru prima data, când m-am înscris la examen. Am avut acel sentiment duios de acasă.

Și avea să îmi fie casă pentru mai bine de 10 ani. Avea să fie locul în care m-am transformat, locul în care aveam să râd, să îmi găsesc oamenii, să învăț să fiu om mare, în care aveam să contruiesc lumi. Avea să fie locul în care am plâns, în care am început să am atacuri de panică, locul în care aveam să pierd prieteni, locul în care aveam să mă deconstruiesc ca să o pot lua de la un alt capăt.

Nu a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele căci aveam să fiu mai fericită de atât. Dar abia atunci, pe holurile răcoroase ale facultății, aveam să las să trăiesc cu bucurie.

Marți, 13

Eram în primul an de facultate când viața mea avea să se schimbe complet. În mai puțin de un an aveam să cunosc aproape toți oamenii care aveau să mă iubească și să mă facă un om mai bun.

Acum un an am scris, pentru prima oară, despre cum a început povestea mea de voluntariat într-un exercițiu de creativitate în care trebuia să scriu despre un moment aparent banal după care, privind retrospectiv, mi-am împărțit viața în înainte și după. Și este poate cea mai bună descriere. După acea primă primăvară, viața mea s-a împărțit în înainte și după.

La aproape un an după ce am început să voluntariez pentru facultate, am fost recrutată în ASID, într-un marți, 13 (martie). Îmi amintesc perfect locul unde eram, felul în care soarele lumina întreg etajul întâi al facultății, fluturii care au început să roiască înăuntrul meu. Poate că sunt momente în viață în care suntem conștienți că sunt cele care ne schimbă drumul de până atunci.

aprilie 2007

Povestea mea imperfectă

Am adorat să fiu în ASID în aceeași măsură în care m-am războit pentru părerile mele. A fost cel mai bun context în care am putut învăța (și greși, de multe ori). Acolo am făcut parte din echipe de lucru, am scris prima oară un proiect, am fost prima oară la un training. Am început să lucrez în wordpress, în social media, am vorbit pentru prima oară în fața unui amfiteatru plin. Acolo am învățat să organizez un eveniment, să adun oameni în jurul meu, să mă repliez când jumătate din invitați m-au lăsat baltă cu cinci minute înainte de eveniment. Sunt proiecte începute de mine, sau de echipele din care făceam parte, care rezistă și astăzi și sunt duse mai departe. Și ce satisfacție mai bună să am când văd că ideile mele de atunci sunt valabile și astăzi, după atâția ani?

Povestea mea imperfectă nu înseamnă doar nostalgii despre studenție. Îmi amintesc tot ce am trăit în anii ăia. Îmi amintesc reușitele și prieteniile, dar și neînțelegerile și frustrările pe care le poți trăi în orice grup social. Dincolo de poveștile pe care le construiam împreună, am simțit tot timpul că perioada în ASID a fost un exercițiu pentru lumea de dincolo de studenție.

Astăzi, o mare parte din oamenii dragi dragi au legătură cu perioada pe care mi-am petrecut-o în asociație. Mi-am cunoscut cele mai bune prietene. L-am cunoscut pe Bogdan, tatăl copilului meu. Am cunoscut oameni care mi-au fost aproape la bine și la greu.

aprilie 2010 (omg!)

ASID după 15 ani. Ce am lăsat în urmă

Între timp, mulți studenți au făcut voluntariat la ASID, fiecare cum a știut mai bine. Unii au rămas aproape ani de zile, chiar și după ce au plecat din facultate. Alții au lăsat ce au avut mai bun și s-au desprins. Dar cred că fiecare a rămas îndrăgostit de povestea asta burgundy.

Astăzi, alți copii, deștepți și prietenoși, duc povestea mai departe. Le urmăresc activitățile din spatele ecranelor, uneori cu drag, alteori cu dor, dar de fiecare dată cu bucurie. Regăsesc în copilăriile lor copilăriile noastre, toate acele glume pe care le-ar putea înțelege doar vreo două mâini de oameni. Regăsesc în entuziasmul lor pasiunea noastră de a schimba lumi în jurul nostru. Îi privesc cu mândrie pentru că au făcut din visele noastre de la 103 o poveste minunată despre voluntariat, prietenie și comunitate.

La 15 ani după ce a fost înființată, asociația asta înseamnă mai mult decât o simplă organizație studențească. În ASID s-au legat prietenii care au trecut testul timpului. S-au înfiripat iubiri care au ajuns în fața altarului. Dincolo de toate, ASID rămâne pentru voluntarii săi prilejul de a da ceva bun mai departe, de a crește împreună în facultatea în care ne-am întâlnit. Rămâne o stare de spirit care ne aduce împreună indiferent unde suntem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.