Alex Stoica are 23 de ani și este student la masterul de Tehnici Diplomatice la Facultatea de Istorie a Universității din București. Este președintele Asociației Studenților la Istorie Dacia și perioada de izolare și-o petrece acasă, în Ploiești, alături de familia sa.
Înainte.
Toată activitatea lui Alex Stoica se învârtea în jurul facultății: cursuri, voluntariat și proiecte, iar de curând aplicase la mai multe joburi. La începutul lunii martie împărțea între facultate, interviuri și stagiul de practică de la Direcția pentru Relația dintre România și Republica Moldova. Asociația se ocupă de reprezentarea studențească, iar el face parte din cele două structuri de reprezentare: la nivel intern, Consiliul Facultății de Istorie și la nivel extern, Senatul Universității din București. O zi obișnuită pentru mine începea pe la ora 9 și se încheia pe la ora 21:00 când reușeam să ajung acasă. Faptul că fac voluntariat și că sunt președinte al unei asociații studențești îmi ocupă foarte mult timp, dar consider că asta îmi face studenția mult mai frumoasă.
Acum.
Alex Stoica simte că viața sa a suferit o schimbare destul de radicală de când a început perioada de izolare. Mi-a fost destul de greu să mă obișnuiesc cu faptul că trebuie să stau într-un singur loc, că nu am voie să fac ce îmi place sau că trebuie să renunț la rutina mea. Viața mea acum se învârte în jurul unui laptop, unui telefon și a internetului. E bucuros, însă, că acum reușește să petreacă mai mult timp cu familia sa pe care o vedea destul de rar.
A reușit să treacă prin această perioadă datorită oamenilor din jurul lui. Sunt un om al oamenilor și cred cu tărie că persoana potrivită la momentul potrivit îți poate schimba total starea. Conferințele video cu prietenii mei sunt printre lucrurile favorite pe care le fac în perioada acesta. Nu se compară cu întâlnirea face-to-face, dar îți mai alină puțin dorul. Chiar avem o chestie mișto pe care o facem în fiecare dimineață, ne bem cafeaua împreună, așa cum făceam înainte.
Voluntariat online.
Alex este voluntar la asociația studenților de la Istorie din primul an de facultate, iar în mai 2019 a fost ales președintele ASID. În această perioadă de izolare și restricții a fost nevoie să fie constant alături de oameni, să înțeleagă cum poate adapta și îmbunătăți proiectele. Aveam planuri mărețe pentru al doilea semestru. Aveam în plan un schimb de experiență între studenții de la istorie din București, Cluj și Iași, dar și multe traininguri și activități non-formale pentru studenți. Am fost nevoiți să mutăm totul în online.
Din această repoziționare forțată au luat naștere două proiecte noi: ASID Gaming Fest (o săptămână plină de jocuri online) și un proiect de care este foarte mândru – Bacul cu ASID: Oferim tips and tricks-uri, feedback și răspunsuri elevilor de clasa a 12-a care susțin bacul la istorie. Lucrurile merg foarte bine și deja avem un grup de peste 700 de elevi.
Alex mărturisește că distanțarea afectează oamenii din echipă. E o provocare grea să țină echipa unită, mai ales că vorbim despre aproape 100 de voluntari. Este mulțumit că voluntarii și-au înțeles rolul în asociație, chiar și în această perioadă deosebită. Noi am fost obișnuiți să ne luam în brațe, să stăm cu orele împreună. Când ceva intervine între tine și rutina ta, se crează automat un disconfort. E greu să păstrezi aceeași atitudine de dinainte de toată nebunia. Totuși, am făcut ședințe online, grupuri, i-am implicat în tot ceea ce era de făcut. Cred că ăsta e rolul meu, să țin oamenii uniți în vremuri bune și mai ales în vremuri grele. Și, slavă Domnului, suntem uniți.
Doruri și frici.
Îi lipsește cel mai mult exact ce trebuie să evităm în prezent – apropierea. Mi-e dor de oameni, de îmbrățișări și de prietenii mei. Mi-e dor de cafeaua pe care mi-o cumpăram dimineața, de camera mea de cămin, de sediul asociației, de facultate, de 601. Îmi e dor până și de statul la coadă la abonamente sau la Luca. Mi-e dor să mă pot tunde așa cum îmi place. Dar cred că toată perioada asta mă va face să apreciez mai mult lucrurile astea.
În fiecare dimineată intră pe site-urile internaționale de știri. Speră să găsească un articol oficial care anunță că s-a găsit un antidot pentru virus și că ne putem întoarce la viețile noastre. Îi este frică de mai multe lucruri, însă cel mai mult se teme că trăim doar începutul unui nou fel de a trăi. Mă tem că vom pierde multe amintiri pe care le puteam face vara asta, la festivaluri, sau oriunde altundeva.
După.
Alex Stoica știe că o să acorde o importanță mai mare combaterii dezinformării. Crede că 90% din panica existentă a fost produsă de răspândirea fake news-urilor. Totodată mi-aș dori să devin un suport moral mai bun pentru oameni. Am simțit mulți oameni, apopiați mie, cum cedează în momentele astea grele. Cred că noi, tinerii, avem spiritul ăsta de observație foarte bine dezvoltat și suntem ușor influențabili de atitudinea și de starea de spirit a celor din jurul nostru. Cred că vom începe să acordăm o importanță mai mare atât sănătății corporale cât și sănătății mintale.
Lumea după.
Alex crede că la început lumea o să fie destul de reticentă în a interacționa, dar aceasta nu va dura foarte mult. Probabil o să fie acel scurt haos cauzat de orice criză, vizibil pentru unii și transformat în teorii ale conspirației de alții. Nu cred totuși că vom păstra foarte multe obiceiuri din distanțarea asta socială. Deși sunt bune atât pentru protecția noastră, cât și a celor dragi nouă, cred că vom respecta doar o mică parte. Nu vom renunța la îmbrățisări pentru că ne-a fost dor și trebuie să recuperăm toate astea. Sunt sigur că ne vom regăsi mult mai puternici și mult mai mulțumiți cu ceea ce avem.
De văzut/citit/ascultat
- Un serial: The Last Kingdom
- Un film: I Origins
- O melodie/un album/un concert: Gregory Alan Isakov – If I Go, I’m Going. E o melodie care mă trece prin toate stările posibile.
- O carte de ficțiune: Adam și Eva de Liviu Rebreanu
- O carte de non-ficțiune: Crescându-l pe Cain de Dan Kindlon și Michael Thompso
Felicitari Alex,sunt mandra de tine si ma bucur mult ca am citit acest ,,interviu ,,.